Călătorind cu Raul AncelCultură

Călătorind cu Raul Ancel

       Accesări: 534

O apariție editorială ce atrage în mod deosebit atenția cititorului incitându-l la lectură este Călător cu gândurile mele, Editura Saga, 2020.

Autorul cărții de debut, fălticeneanul Raul Ancel, stabilește noi punți de comunicare prin scriitură vie, competentă, incitantă și cu dreaptă judecată.

Călătorește spre noi, spre sine, spre cititorul din arii geografice diverse. Minte creativă, mobilă, dinamică, descarcă sacul cu amintiri potolind vulcanul din mine în plină erupție.

Din orașul natal unde oamenii ce trec pe stradă, neatza bună îți urează, a primit moștenire râuri de amintiri de pe străzile Botoșani, Republicii, Ana Ipătescu sau Dogari.

După 20 de ani, după 30 de ani, după jumătate de veac, străbate lumea cu pasul cuvintelor, stăpân pe arta de a reconstrui și de a reface atmosfera târgului de provincie. Povestește degajat și nuanțat, cu efect de ecou.

Nesătul să învăț, după cum se mărturisește, cu egoul umflat uneori și fără inhibiții, cu îndelungi decantări de la gustul și miroazna pâinii la freudienele înamorări timpurii, ingheole rămâne cel în care mama citea ca într-o carte deschisă.

Păstrează amintirea discuțiilor cu tatăl la baia comunală, serbează conform tradiției Bar Mitzva, la majorat purtând chipa și talitul și devenind ateu, pentru că Dumnezeu nu e matematician.

Din dor de Fălticeni poposește în Zichardul israelit, atras de magnetismul frontierelor  intime, mărturisind: trag cu urechea să mă încălzesc puțin cu limba maternă.

Fălti, capitala copilăriei. Iașul, capitala tinereții. Tel-Aviv, capitala restului vieții.

Cartea de debut este un evantai desfăcut cu multiple paliere și foșnet mătăsos la intersecție; mai multe direcții, același centru − permițând multiple unghiuri de lectură, rod al vârstelor succesive − cu ieșiri în extra muros.

Scenariu narativ bine gândit. Incursiune în varii domenii; social-politic, cultural-artistic, profesional, tipologic, texte umoristice, călătorii. O summa a cunoașterii.

Carte de înțelepciune: De stânga? De dreapta? În viață totul depinde de priorități. De potențialul politic. În viață, cine câștigă e cine alege bine prioritățile […] De la stânga la dreapta. La vioară folosesc dreapta. La scris, stânga. Totdeauna la mijloc […] Libi, violonist desăvârșit. Eu, afon. Și, în altă ordine de idei, în neliniștea Orientului Mijlociu, eu și Amir o să semnăm un tratat de pace arabo-israelian.

Carte a formației cu elemente de mic bildungsroman, trecând prin școliri succesive ce alternează cu meditații, cursuri universitare, calculatoare − la București, în Israel și în State − unde înregistrează și primul patent la Societatea americană de telecomunicații.

Carte a condiției umane deosebind valoarea de nonvaloare și armonia de dizarmonie caracterologică, pentru că ploaia spală totul, dar nu șterge nimic.

Infidelul, cu uscăciune sufletească, se bucurase de suma primită drept despăgubire după accidentul bătrânului său tată. Dar amintirea? Dar durerea? Contabilitate de sentimente. Sărăcie și deșert sufletesc. Emoțiile înghețate ani de zile s-au topit la răceala sufletului, de unde morala nu pierde timp cu cine n-are timp să-și peticească propriul săculeț cu emoții. Bagajul de emoții conturează portrete, atmosferă, stil alert, fiind una din reușitele cărții.

Carte a contemplării frumosului artistic alegându-și companion muzica clasica, jazzul, tablouri celebre. La Amsterdam, în muzeul Rijk, contemplă pânza lui Rembrandt Mireasa evreică având sentimentul vinovăției ca domnișoara din tablou să nu mă suspecteze și înțelegând admirația lui Van Gogh pe care-l citează: dați-mi o sticlă cu apă și sunt în stare să stau două săptămâni în fața picturii lui Rembrandt.

Aceeași caldă admirație pentru Chagall și pentru Salvador Dali pe care-l omagiază în vers și-l alege protector al intrării în carte, pe copertă reproducerea unei pânze cu semnificații adânci, în interior, arhicunoscuta și semnificativa Persistența memoriei. Admirativ, selectează si alte nestemate salvadoriene în cuprinsul cărții.

Carte de călătorii: Ierusalimul este un lego minunat de locuri religioase […] În istoria zbuciumată a evreilor, totul se numără în mii. E inflație […] Religii dăltuite una în alta. Religii care se nasc, se despart, se apropie, se întrepătrund și apoi continuă spirala de la început.

Carte a specificului evreiesc păstrând parfum de epocă: Circumcizia în a opta zi de la naștere; la 13 ani, vârsta majoratului, rugăciuni la sinagogă, purtând chipa și tolit, învățând alfabetul ebraic. La nunta tradițională, mirele glumește că la anul vor merge la Ierusalim! Brit Mila, Bar Mitzva, Sukkot, sărbătoarea corturilor, Rosh Hashana. Apoi, termeni precum kușer, mohet, șohet, haham, leicheh, shut. Ciudățeniile perciunaților. Moshe. Oare rugăciunea Tatăl nostru e aceeași în orice limbă?

Cartea de poezie are fior când Noaptea își continuă drumul ei pe cerul lui:/ Dimineață de Dimineață!/ Seară de Seară!… Doamne, câtă dragoste e-n ceruri! Pentru că poezia este tot ce ține o clipă/ clipa eternului. Ecouri din Cântarea Cântărilor: erai vioara la care cântam…eram trombonul cu sunet puternic. Și soresciene (Vorbă de… duh).

Carte umoristică și anecdotică (bancul cu bărboșii întemeietori al socialismului științific)! Și cu fița roșie, o altă interpretare – via Perrault, Creangă, Ancel pentru Scufița/ Fița, vânătorul (de-munte) și lupușorul ce este victima celor doi, autorul încălecând pe-o șa ce m-a ros așa și…așa!

Stil alert, narațiune vie, plaisir du texte, oralitate, naturalețe. Schiță de moravuri sau caracterologică, nuvelă, povestire, tabletă, reportaj, minieseu − o diversitate și o mixtură de specii. Grafica lui Gabrel Baban aparține aceluiași localism creator. Aprecierile de pe coperta 4, binevenite. Păcat de neatenția la ortografie.

Eu unul simt prin cuvinte, respir prin cuvinte, trăiesc cuvintele. Nu opriți cuvintele!  Nici noi nu oprim torentul creator.

Deja, ne ajunge din urmă ținând în mână cheile celei de a doua cărți: Haihui din Fălticeni spre lume!

Raul Ancel s-a născut la Fălticeni unde și-a petrecut copilăria și anii școlarității. Face parte din generația pașoptistă, așa cum le place nativilor din 1948 să se numească. Liceul ”Nicu Gane”, apoi studenția la Iași, activitatea profesională la București de unde, după așteptare de 18 ani, devine cetățean israelian. Cu inovații și patente recunoscute peste ocean, în ultima vreme, și-a descoperit vocația literară.

Colaborează la multe reviste, scrie carte electronică, este nelipsit pe Facebook cu multe amintiri din acasa românească, fiind urmărit cu interes de colegi și de un public larg de cititori.

În luna mai este întâlnirea tradiționala a pașoptiștilor. Visam să lanseze cartea. Dar, poate… Este timp pentru toate! Salutăm debutul alături de colegii de școală gănistă de care, în fapt, nu s-a despărțit niciodată. Întocmai ca Despina din California.

Adăugăm o imagine surprinsă de artistul generației, Gabrel Baban − una din casele amintirilor de atunci și un instantaneu − foto de grup cu băieții, 2011 (Nelu Mihăilă, Gabrel Baban, Raul Ancel, Gabi Nacu, Paul Constantinescu, Vasile Solcanu).

ȘTIRI