P.S. Ignatie și un sobor de 20 de preoți au oficiat sfințirea Bisericii Adormirea Maicii Domnului din satul ForăștiRural

P.S. Ignatie și un sobor de 20 de preoți au oficiat sfințirea Bisericii Adormirea Maicii Domnului din satul Forăști

       Accesări: 3429

Revărsare de lumină și har. Sfințirea unei biserici reprezintă cel mai important moment din viața unei parohii, moment pe care credincioșii din satul Forăști l-au așteptat preț de două decenii. Ziua dedicată târnosirii, una de primăvară autentică, s-a dovedit una frumoasă din toate punctele de vedere.

Biserica „Adormirii Maicii Domnului”, așezată lângă biserica monument istoric „Sfântul Nicolae”, este puntea spre prezentul și viitorul comunității ortodoxe din această localitate, care avea nevoie de un lăcaș mai încăpător și trainic.

Evenimentul religios s-a desfășurat în prezența câtorva sute de credincioși de-ai locului, din împrejurimi sau mai de departe, veniți să asiste nu doar la sfințire, ci și la obișnuita liturghie duminicală.

Preotul paroh Florin Sava l-a avut alături pe Prea Sfințitul Ignatie, episcop de Huși, ierarhul fiind întâmpinat de preoți, cu Sfânta Evanghelie, și de un fiu al satului care l-a primit, după buna tradiție, cu pâine și sare.

Un gând de bun venit i-a transmis și Brăduț Avrămia, primarul comunei Forăști, din partea autorității locale.

Târnosirea bisericii

Ca într-o zi de sărbătoare, gospodarii din Forăști s-au îmbrăcat în straie populare și s-au pregătit așa cum se cuvine pentru un astfel de eveniment ce oferă bucurii și trăiri spirituale inegalabile.

Slujba sfințirii a început de sâmbătă seara, aceasta continuând duminică dimineața cu târnosirea bisericii, ritual de inaugurare, de sfințire, a unei biserici ca lăcaș de cult.

Au urmat toate etapele specifice acestui ritual complex și plin de simbolisme.

Prin mâna Preasfințitului Ignatie au fost săvârșite cele rânduite și statornicite de veci: așezarea sfintele moaște în Sfânta Masă și îmbrăcarea acesteia, punerea sigiliului și ungerea Sfintei Mese și pereților cu mir sfințit.

După încheierea slujbei de târnosire, cei prezenți au putut trece prin altarul proaspăt sfințit, un obicei permis doar la astfel de evenimente.

Sobor format din 20 de preoți

Serviciul religios s-a mutat, apoi, din biserică în curtea lăcașului, unde membrii parohiei au amenajat, pentru acest eveniment, un altar de vară.

Prea Sfințitul Ignatie a oficiat Sfânta Liturghie alături de un sobor de 20 de preoți, printre care și părintele protoiereu Adrian Dulgheriu, preotul Georgian Rotar (Bisericii „Sfinții Mercurie și Ecaterina” Rădășeni), preotul Ionuț Suditu (Catedrala „Învierii Domnului” Fălticeni) și preotul (Biserica „Sfântul Ilie” Suha).

Răspunsurile liturgice și omilia ierarhului, una profundă și la obiect, au înfrumusețat slujba din ziua sfințirii, la Duminica Samarinencei.

La cuvântul de învățățură, Prea Sfințitul Ignatie le-a vorbit credincioșilor despre dialogul dintre Mântuitorul Hristos și femeia samarineancă, descris în Sfânta Evanghelie, pe care l-a catalogat drept cel mai frumos dialog.

Ierarhul a lăsat să se înțeleagă faptul că dialogul necesită răbdare, decență, acceptare și sinceritate, elemente ce pot transforma în bine destinul unei persoane aflate la polul opus spiritualității, așa cum s-a întâmplat cu femeia samarnineancă, un dialog ce poate converti, îndrepta și lumina un suflet.

În același cuvânt de învățătură, Prea Sfințitul Ignatie a tâlcuit și alte aspecte din această întâlnire care, în definitiv, este un dialog ce conduce spre veșnicie.

„Este unul dintre cele mai frumoase dialoguri pe care Hristos, Dumnezeu-Omul l-a avut cu o femeie samarineancă. Întreg cadrul desfășurării acestui dialog este unul deosebit. Domnul Hristos, în delicatețea Sa – așa cum se raportează întotdeauna Dumnezeu față de noi -, are răbdare, nu o tratează cu superioritate, din dorința de a o determina, în grabă, să o convingă de cele pe care vrea să i le împărtășească.

Noi nu mai avem răbdare când intrăm în dialog cu cineva, iar acea persoană gândește diferit față de noi, în contrast cu mentalitatea noastră. Nu avem zăbava necesară, ne tulburăm, pentru că am vrea ca acela să priceapă, din prima secundă, tot ceea ce vrem să îi împărtășim. Hristos este așa de gingaș, încât are răbdarea să o înțeleagă pe această femeie samarineancă, care nu avea capacitatea de a se ridica la profunzimea cuvintelor pe care voia să i le împărtășească.”, a explicat Prea Sfințitul Ignatie.

„Când noi suntem spontani și sinceri, ajungem, vrând-nevrând, să ne descoperim adevărata identitate, așa cum suntem noi. Chiar dacă avem un licăr de conștiință a ceea ce se petrece în viața noastră, este nevoie de cineva care să ne pună în fața unei realități, ca să ne descoperim, să ne vedem exact așa cum suntem, încât să nu ne mai putem contesta sau avea impulsul de apărea ceea ce nu suntem.

Pasajul evanghelic ne pune spre asumare și reflecție, cum să dialogăm. Din păcate, trăim într-o societate care a abdicat de la arta dialogului, atât în ceea ce privește conținutul, cât și în ceea ce privește respectul față de interlocutor.

Hristos are răbdare și o delicatețe aparte, nu-și pierde cumpătul, nici blândețea, pentru că nu are prejudecăți. În schimb, când noi stăm de vorbă cu cineva, sunt prioritare prejudecățile pe care le avem față de acela. Noi deja ne antepronunțăm, nu-l lăsăm să ne împărtășească gândul lui, modul cum înțelege lucrurile, semnificațiile pe care le dă unor situații.

Nu avem răbdare, ne năpustim asupra omului și credem că știm deja intențiile cu care el s-a comportat într-un anume fel. Dacă cumva ne deranjează ceva, nici măcar nu-l mai ascultăm, îl reducem la tăcere. Să nu punem paravane, în dialogurile noastre, atunci când ceva nu ne convine.”

Două decenii de trudă

Biserica proaspăt sfințită este rodul unei munci de peste două decenii și al unui sprijinit oferit, în tot acest timp, de numeroși oameni de bine.

Lucrările de zidire au fost realizate între anii 2000 și 2010, piatra de temelie fiind fost pusă de Î.P.S. Pimen.

Începând cu anul 2010 au fost săvârșite slujbe în biserică. Lucrările de pictură murală s-au desfășurat între anii 2014 și 2022.

În aceeași perioadă au fost construite clopotnița și casa de prăznuire.

Biserica dispune și de un altar de vară.

Din donațiile localnicilor și altor oameni cu suflet mare, icoanele catapetesmei au fost înfrumusețate într-un mod deosebit, astfel încât sunt puse în valoare mai bine.

ȘTIRI