Popas în Fălticeni. Oraşul de ieri şi oraşul de azi. Despre clădiri și locuri care au rămas mereu în amintirea noastrăNostalgie

Popas în Fălticeni. Oraşul de ieri şi oraşul de azi. Despre clădiri și locuri care au rămas mereu în amintirea noastră

       Accesări: 2667

Oraşul Fălticeni, numit cândva “Florenţa României”, fostă capitală a judeţului Suceava, şi-a schimbat înfăţişarea de-a lungul vremii, iar unor clădiri foarte frumoase, cu o arhitectură a bunului gust, li s-au atribuit alte folosinţe faţă de cele pentru care au fost construite. Străzile au îmbrăcat alte straie, oamenii sunt alţii, dar unele locuri şi clădiri încă vorbesc despre ceea ce s-a petrecut în târgul nostru aflat sub binecuvântarea Şomuzului.

Voi vorbi astăzi despre câteva exemple care vin să întărească ceea ce am afirmat în rândurile de mai sus despre Folticeniul de ieri şi Fălticeniul de azi. Mi s-a părut interesantă această traiectorie, drept dovadă că şi clădirile au o istorie şi o poveste a lor.

Pe strada Sucevei există o clădire care a găzduit cândva Consulatul austriac, o clădire foarte frumoasă şi pe nedrept uitată. Aici, mai târziu, a funcţionat Staţiunea de Cercetări Pomicole.

Galeria Oamenilor de Seamă din Fălticeni funcţionează şi astăzi în casa care a aparţinut scriitorilor Vasile şi Horia Lovinescu.

În oraşul nostru exista spitalul Stamate, apoi s-a mai construit, de către evrei, în 1894, încă un spital, şi anume Spitalul Israelit Elias. După anul 1950, acest spital a fost transformat în maternitate, unde au venit pe lume mii de copii. Maternitatea, în trecut, a fost de fapt o foarte frumoasă casă-conac ce a aparţinut familiei Cantacuzino, de la care a cumpărat-o comunitatea izraelită din oraş.

Pe aceeaşi stradă, în apropiere de maternitate, regăsim în documente Gimnaziul Alecu Donici, devenit astăzi prestigiosul Colegiu Naţional Nicu Gane. În acest gimnaziu a funcţionat, în timpul Primului Război Mondial, Spitalul militar nr. 256.

Colegiul Vasile Lovinescu, cunoscut de noi toţi sub titulatura de Liceul Agricol, a fost iniţial şcoală de meserii, apoi şcoală horticolă sub directa administrare a staţiunii pomicole din oraş.

Într-o clădire din faţa stadionului, cu ceva vreme în urmă, funcţiona trezoreria oraşului, dar puţină lume ştie că această clădire a fost casa lui Nicolae Măcărescu.

Am aflat de la cronicarul Eugen Dimitriu cum că în zona Casei de Cultură a existat un imobil în care a locuit maiorul Ioan, cel care a murit în 1877 în bătălia de cucerire a redutei Griviţa 2, în timpul Războiului de Independenţă. Casa de Cultură de astăzi a fost cu ani în urmă Casa Armatei, iar în parcul de peste drum era instalată statuia Grănicerul, astăzi stând de veghe la intrarea în oraş dinspre Roman.

Biblioteca Municipală Eugen Lovinescu are o istorie interesantă. Situată în faţa Primăriei Fălticeni, clădirea, frumoasă şi elegantă, a aparţinut moşierului de la Baia, Cantacuzino-Paşcanu, fiind construită în anul 1858. Aici se înfiinţează Muzeul Sucevei, în condiţiile în care doar patru muzee existau în ţară, iar Bucureştiul nu avea unul. Mai târziu, în anul 1914, neobositul profesor Vasile Ciurea îl transformă în Muzeul Fălticenilor. Interesant: sediul bibliotecii de astăzi a găzduit cândva un muzeu cu obiecte de mare valoare culturală.

Casa inginerului Ludovic Cazaban este cunoscută nouă tuturor ca Parchetul Judecătoriei Fălticeni, iar farmacia Kisselevski a fost transformată astăzi în Casa pensionarilor. Clădiri înălţate cu mult gust care astăzi au altă întrebuinţare.

Muzeul Apelor Mihai Băcescu a fost cândva Tribunalul Judeţean. A fost foarte cunoscută în vreme povestea avocatului Ionel Teodoreanu (scriitorul) care a pledat cu atâta pricepere, încât a obţinut achitarea unui inculpat acuzat de crimă, poveste ce a stârnit mare vâlvă în oraş.

În zona Policlinicii de astăzi a existat parcul ce-i aparţinea boierului Alecu Forăscu-Botez, un parc cunoscut în oraş mai ales datorită unei scene improvizate aici în scopul de a se desfăşura spectacolele de teatru susţinute de trupa de actori de la Rotopăneşti, cât şi de actorul Matei Millo de la Spătăreşti.

Impunătoarea clădire a Muzeului Ion Irimescu din Fălticeni a fost în trecut Prefectura judeţului Baia. Aici a locuit Alecu Forăscu-Botez, boierul rămas în istoria oraşului ca un luptător împotriva Unirii de la 1859.

În spatele Muzeului Ion Irimescu ne mai putem bucura de ceea ce a rămas din vestita Grădină publică a oraşului, grădină plantată de farmacistul Carol Vorel şi prevăzută cu un foişor în care duminica cânta fanfara militară. Cât de frumos! De la Carol Vorel a cumpărat Sadoveanu terenul pe care şi-a construit casa din deal.

Banca Naţională (Banca Agricolă) a funcţionat în oraş din anul 1902 în frumoasa casă construită de institutorul Serafim Ionescu, care mai apoi a vândut-o băncii.

În sediul Casei de copii şcolari, tot în timpul Primului Război Mondial, s-a instalat serviciul de cenzură al poştei, scopul fiind acela de a se cenzura corespondenţa către şi dinspre front.

Germanistul Virgil Tempeanu a locuit timp de un an (1913-1914) într-o casă construită cu mult rafinament, în locul în care mai târziu s-a înălţat Casa Cărţii. Şi Casa Cărţii, din păcate, astăzi are o altă întrebuinţare.

Poate că uneori trecem nepăsători pe lângă oameni fără să ne gândim la durerea lor şi nu ne pasă nici de clădiri, nu conştientizăm că istoria e lângă noi şi că ceea ce a fost ieri, astăzi este altceva. Marele nostru noroc este că s-au născut oameni precum cronicarul Eugen Dimitriu, care nu ne-a lăsat cunoaşterea să ruginească. Un oraş numit cândva Folticeni, astăzi este Fălticeni.

Oraşul de ieri arăta diferit faţă de oraşul de azi, iar oraşul de mâine va fi cu totul altul faţă de cel actual.

ȘTIRI