Accesări: 364

Temelie și placă turnantă a spiritualității fălticenene, învățământul și-a împlântat bornele nobleței în/ între ultimele secole prin trăitorii din două milenii. Cu trei ani în urmă, în 2020, sărbătoream la început de noiembrie 150 de ani de la deschiderea Gimnaziului Alexandru Ioan I, cunoscut ca Gimnaziu ”Alecu Donici” (grăitoare aluzie a intelectualității epocii cu privire la morala fabulelor și la adevărurile vieții!) sau Gimnaziu Clasic al anilor de ucenicie a multor generații. Semicentenarul din 1920 și Anuarul festiv, 1921, stau mărturie unei epoci fecunde înscrise în istoria școlii.

Aprobarea trecerii de la învățământul gimnazial la cel liceal a presupus o strategie și o ars combinatoria: adaos de examene pentru învățământul particular, clase extrabugetare și, treptat, câte o nouă clasă de liceu în fiecare an, încât, în 1923, terenul era deja pregătit pentru cursul superior.

Întocmai prerogativelor legate de înființarea gimnaziului, și în acest caz, frământările și intervențiile la forurile superioare au fost de durată, dar dezideratul a fost atins.

Timp de zbatere luminoasă încât, normal, logic și legic, s-a trecut de la ciclul secundar la cel liceal. Mai era necesară doar aprobarea forurilor competente prin publicarea în Monitorul Oficial, fapt care s-a petrecut și s-a înscris în cronica școlii cu numele Liceul ”Nicu Gane”.

De bun augur s-a dovedit noua treaptă pe care o omagiem la 2 noiembrie 2023 ca centenară, după cei 53 de ani de gimnaziu cu 50 promoții de elevi.

Codrin Benta

O sută de ani ai liceului fălticenean. Remember: marea izbândă din anii directoratului Gheorghe Stino continuată în directoratele profesorilor Vasile Ciurea, Haralambie Băieș, Ilie Grigore. Rod al vârstelor succesive de profesori și elevi.

Întoarcerea și staționarea în istoria școlii are un summum de repere.

Stabilopozii. 1923-1944 / Epocă de mare înflorire și triumf al liceului cu învățământ de 8 sau 7 clase înscrise în bugetul statului. Palatul școlii se etajează. Urmează însă vremuri tulburi. Mișcări de extremă în care au fost antrenați elevi. Rebeliunea legionară. Exmatriculări. Concentrări. Refugiu. Expedierea arhivei. Spital militar în școală.

Anul școlar 1943-44 s-a încheiat cu un singur semestru. Refugiu la Blaj.
1945-1948 Liceul de băieți. Sărăcie, vremuri tulburi, reconstrucție, taxe școlare mari. Populație școlară în scădere.

1948-1970 / Reforma Învățământului. Laicizarea. Învățământul organizat pe pătrare cu note de la 1 la 5 după model sovietic. Școala medie nr.1. Școala medie de băieți nr.1. Școala medie de 10 sau 11 clase. Din 1965, Liceul nr.1.

1970-1977 / Revenirea la tradiție cu titulatura Liceul ”Nicu Gane”. Centenarul. O etapă în crescendo. Organizarea învățământului cu 11 și 12 clase.

1977-1991 / Liceul industrial ”Nicu Gane” având clase de mate-fizică, matematică-mecanică și clase cu profil industrial (prelucrători prin așchiere, sudori, lăcătuși), clase de învățământ profesional cu profil mecanic-auto, motoare termice, frezori, tinichigerie. Transferul de la Ministerul Învățământului la Ministerul Construcției de Mașini și apoi la Ministerul de Mașini-unelte, Electrotehnică și Electronică. Schimbările nu au scăzut randamentul învățării, permițând și dezvoltarea bazei materiale pentru că noile ministere dispuneau de fonduri care au slujit ca fundament al activității de învățare. Au înflorit atelierele-școală, s-a construit Corpul B, Internatul, Atelierul, Cantina, Sala nouă de sport. O macroșcoală la care s-a adăugat și Corpul C.

1991-1999 Evenimentele postdecembriste au dus la schimbarea titulaturii instituției − Liceul teoretic ”Nicu Gane” având clase de matematică-fizică, informatică, chimie-biologie, filologie, limbi străine, istorie, științe sociale și educație fizică. S-a reintrodus religia.

1999-2023 Colegiu ”Nicu Gane”, ca simbol al identității spirituale, apoi Colegiul Național ”Nicu Gane” prin Ordinul 4972/26.11.1999. Se înființează cabinete de informatică, se dezvoltă rețeaua de proiecte europene. Momente de derivă. Perspectivele actanților și ale terților. Reformă. Covid. Online și offline. Blended learning. Segregare pe minus, diversitate pe plus. Epoca virtualizării. Didactica digitalizării. Clase smart. Inteligența artificială. O continuă nevoie de regăsire. Ce punem în rucsacul viitorului?

La jubileul celor 150 de ani, Generația Centenarului − absolvenții anului 1970 − prin profesoara Viorica Acrâșmăriței Zaiț și profesor universitar Ioan Pohoață, au dat glas recunoștinței față de colectivul didactic privitor la formarea lor ca cetățeni onorabili cu acte solide de identitate.

Propunem ca noul grup al absolvenților − Centenar 2023 − reprezentat prin șeful de promoție Axinia Narcis, clasa a XII a C, să completeze din mers gândul ce redefinește meseria de dascăl, demonstrând că școala ne este parte din existență iar corpul profesoral reprezintă și pământul, și cerul, și vântul dar mai cu seamă focul urcușului spiritual al prezentului și al viitorului. Pentru că, autocitându-ne, ”noi toți suntem cariatidele ce susțin și dau stabilitate și sacralitate școlii și sistemului educațional”.

Ghidajele au borne solide: Ziua Școlii sau Zilele Școlii inaugurate în 1988, o permanență − indiferent de sărbătorirea la 1 februarie, data nașterii patronului spiritual − în luna mai, când energiile se manifestă solar sau la 2 noiembrie când sunt atestate documentar începuturile.

Revista noastră cu debut în anii interbelici și flux continuu din 1970, promovată și premiată în competițiile școlare. Apoi Anuarele ce iau pulsul evenimențial.

Și înșiruirea ar putea continua. Despre împătimiți ai școlii. Despre ingredientul minune. Despre colegiul reîntinerit. Despre capelă. Despre foști elevi și profesori, despre performanțe, despre scriitori, artiști, oameni de știință, universitari, autori de manuale școlare, cetățeni de onoare ai municipiului, etc.

Un timp al lui Nicu Gane, un timp ai Șezătorii, un timp al lui Mihail Sadoveanu și E. Lovinescu, un timp al Cazabanilor și a lui Grigore Vasiliu Birlic, un timp al sculptorului Ion Irimescu și al pleiadei de artiști plastici, un timp al lui Constantin Ciopraga, Horia și Vasile Lovinescu, un timp al lui Nicolae Labiș, Elena Ștefoi, Ioana Nistor, Mihaela Grădinariu, Ștefan Gorovei și Grigore Ilisei.

Pe scara didactică, timpul lui V. Balomir, N. Beldiceanu și Vasile Lovinescu − director al gimnaziului timp de un sfert de veac.

Un timp al lui Gh. Stino, Vasile Ciurea, Dan Protopopescu. Alt timp al lui A. G. Stino și V. Gh. Popa. Un timp al prezentului cu excelențe în varii specialități din acest ”spațiu fertilizant” bazat pe diversitate.

Dar și un timp al absolvenților afirmați în țară sau ca cetățeni ai lumii, în universități sau centre de cercetare din țară sau de pe mapamond. Și timpul celor ce dau sarea pământului − profesorii educatori de ieri și de azi care au format și formează caractere. Dinastii profesorale ființând în acest topos energetic, înzidiți în destinul școlii sau slujind-o într-un prezent continuu.

Maraton în trei secole de istorie. De afirmare plenară a școlii de la ”Nicu Gane”. A unui ”Climat fălticenean” și a unui ”spațiu fertilizant” (academician Constantin Ciopraga).

Ascultăm ecoul pașilor ce se pierd în istoria școlii. Ne pierdem în noi înșine recitind hrisoave păstrate în inima noastră, cu arome de azi și de alt veac. La curte domnească a Găneștilor ne regăsim în zi centenară a Liceului ”Nicu Gane” conștienți că este necesară o permanență în cultivarea grădinii. Din continua necesitate de regăsire și autodepășire.

Fluxul vieții irumpe. Hora fugit. Suntem purtătorii unui hrisov de onoare și asta ne obligă să devenim și la această frumoasă sărbătoare, acceleratori de performanță.

Cu sinceră tonalitate aniversară, la mulți ani liceului Centenar ”Nicu Gane”!

Un nou secol de lumină, Colegiului Național ”Nicu Gane”!

ȘTIRI