Să stăm acasă! Pentru viață!Diverse

Să stăm acasă! Pentru viață!

       Accesări: 512

Întrucât eu fac parte dintre persoanele acelea care au adunat mulți ani, pentru că eu am ,,prins” și războiul și tifosul, de aceea sunt protejată și ocrotită prin grija celor ,,de sus” dar, mai ales, a celor din jurul meu, adică fiul, care vine în fiecare zi, ba chiar de doua-trei ori, dacă este nevoie, și vecinii, care mă sună zilnic la telefon și mă roagă să am grijă de mine și să nu ies din casă.

Mai mult, radioul, pe care il deschid de cum mă trezesc, îmi spune același lucru: ,,Ai trecut de 65 de ani, stai acasă!”. Dau drumul la televizor și întreg ecranul este plin de: ,,Stai acasă! Stai acasă!”. Și, eu stau acasă! Păi ce poate fi mai plăcut decat să stai acasă?!

Iată, astăzi, la  ora 7 fară 10, din somnul dulce m-a trezit lătratul puternic al Elzei, cățelușa mea beagle, care nu se liniștește până nu mă vede la geamul de la bucătărie ,,Gata, liniștește-te, domnișoară! Sunt aici!”. Și, întradevăr, se liniștește.

Lucrul acesta se întâmplă de anul trecut, când am fost plecată în Belgia la nepot și am lipsit cam mult. Atunci, disperată că am părăsit-o și eu după ce soțul meu plecase acolo unde ,,nu este durere, nici întristare, nici suspin”, Elza, i-a ,,halit” o bucățică din obrazul fiului meu, care o luase în brațe pentru a o liniști. De rușine, pentru fapta comisă, s-a băgat în fundul cuștii pentru a nu da ochii cu păgubitul care a suportat rigorile chirugicale necesare. 

Stau acasă… 

Îmi întorc privirea către stânga, acolo unde, sub chioșc, în cușca lui albă, ca și el, dau ,,nas în nas” cu ochii negri-tăciune ai Domnului Aluniță, iepurașul meu de companie. Sau poate Doamna Aluniță, nu știu, pentru că m-am jenat să atentez la pudoarea dumnealui pentru a-i descoperi sexul.

Mă privește fix și parcă mă întreabă: ,,Când ronțăi și eu ceva? Când ies din căsuța mea?” ,,Răbdare, că și eu stau în casă!”  Dar, parcă mă îndur?! Îmi pun în grabă capotul peste pajama, apoi geaca cu glugă – s-a intors iarna, și ies afară, la aer rece, ca să-mi hrănesc companionii mei de ,,stat acasă”.

Pentru că, eu stau acasă! Eu știu că ,,trebuie să stau acasă”. Numai în felul acesta îmi pot aduce partea mea de contribuție la stoparea nenorocirii care s-a abătut, ca un trăsnet, asupra omenirii.

Doar așa îmi pot ajuta confrații de profesie, cei din ,,armata albă”, care, deși sunt conștienți de pericolul contaminării, totuși sunt prezenți la datorie și ,,dau nas în nas” cu acel virus căruia nici nu vreau să-i pomenesc numele, dar care i-a lovit pe mulți dintre ei. Riscurile profesiei! 

Dar Elza latră și face o hărmălaie de parcă ar fi năvălit Coronavirusul la noi în curte. Na, că mi-a luat-o pixul înainte! Îl las pe masă și merg din nou la fereastră. Elza se liniștește. ,,Sunt aici! Tu nu vezi că stau acasă?!”

Sună telefonul. Răspund: ,,Alo! Da!” ,,Alo, doamna…! Sunt eu…, vecina! Vă rog, nu mai ieșiți din casă! Vă rog mult! Dacă aveți nevoie de ceva, sunați-mă și eu vă cumpăr și vă las la ușă! Vă rog, nu mai ieșiți! Stați în casă” ,,Mulțumesc mult! Da, stau în casă!”

Da, stau acasă. Unde e mai bine decăt acasă?! Chiar dacă ți se pare că te îneacă tăcerea cu adâncimea ei, chiar dacă îți țiuie urechile de atăta liniște  iar sufletul îți plănge de atâta singurătate, tot mai bine este așa, decât să zaci într-o izoletă sau pe un hol de spital și să-ți tremure inima de spaimă.

Stau acasă, sunt cuminte, nu vreau să supăr pe nimeni și nimeni să nu sufere pentru mine. 

Stau acasă. Stau în casa mea.

Dragi concetățeni, vă rog, vă implor, stați acasă, respectați tot ce vi se recomandă de către autorități.

Nu bravați, nu o faceți pe vitejii, nu vă puneți mintea cu acest virus apărut de niciunde, dar care poate face atăt de mult rău! Și, mai ales, iubiți-i pe cei care se luptă zi și noapte  cu acest dușman nevăzut, pentru noi, pentru ca viața să dăinuie pe această planet albastră care ne suportă pe toți și ne oferă necesarul pentru a viețui. Și nimic nu este mai de preț decât VIAȚA! 

Haideți să punem și noi umărul pentru a o face să dăinuie. Nu trebuie să facem altceva decât să respectăm cu strictețe ceea ce ni se cere: Să stăm acasă! 

Dacă vă plictisiți de atâta stat în casă, sfatul meu este să faceți ordine prin cele dulapuri și sertare, aruncați tot ce a devenit inutil, pentru că oricum vine Paștele.

Dar, mai ales, faceți-vă ordine în gânduri și alungați-le pe cele care vă îndeamnă la neascultare, nesupunere; găndiți-vă la cei dragi care au nevoie de ajutorul dumneavoastră.

Și mai gândiți-vă la cei care luptă cot la cot pentru distrugerea acestui virus cu un nume atât de pompos: Covid-19. Auzi, al 19-lea! Oare, înaintea lui vor fi existat și Covid-1…2…3…4… până s-a ajuns la al 19-lea?

Dacă au fost, atunci noi de ce nu știm nimic și acest al 19-lea ne-a găsit total nepregătiți, dezorganizați si aiuriți?! 

Căci exact acest lucru s-a și petrecut. Am fost luați total prin surprindere și nepregătiți. Cine știe de când se plimbă el printre noi încât s-a întâmplat, ceea ce s-a întâmplat în acele spitale din țata?! 

De aceea, vă rog din nou: să fim solidari pentru a-l învinge pe acest Covid-19 care, iată, ne-a lovit cu atâta cruzime, provocând  haos și nenorocire pe întreg mapamondul. 

Să stăm acasă! Pentru VIAȚĂ!

ȘTIRI