Purtați primăvara la rever și mărțișorul în inimă!Special

Purtați primăvara la rever și mărțișorul în inimă!

       Accesări: 218

Mă gândeam zilele trecute, cu câtă bucurie și nerăbdare răsuceau fetele, sub ochiul abil al mamelor, firele de mătase roșie și albă, pentru a face un șnur de mărțișor.

Mi-am amintit, deasemenea, ce fudul era feciorul meu cel mai mare când, în ziua de 1 martie, se întorcea acasă de la școală cu pieptul plin de mărțișoare pe care le primise de la fete. Căci în Moldova și Bucovina, fetele oferă mărțișoare băieților, după ce le confecționează ele însele, răsucind cu pricepere cele două fire de mătase.

Cum oare, un lucru atât de mic, precum mărțișorul, poate genera atâta bucurie în jur? Poate datorită misterului său, frumuseții și gingășiei sale.

Cu sute și sute de ani în urmă, probabil că mărțișorul avea puteri miraculoase, ca un adevărat talisman aducător de sănătate, frumusețe și prosperitate.

Spuneam adineauri că fetele răsuceau două fire de mătase, roșu și alb. Desigur că cele două culori nu au fost alese la întâmplare.

Roșu este culoarea dragostei, a soarelui care prinde putere primăvara, a focului (element primordial al vieții); culoarea roșie simbolizează sănătatea, tinerețea, primăvara fiind anotimpul renașterii.

Firul alb poate fi interpretat ca simbol al anotimpului rece, iarna, zăpada fiind albă, dar și ghiocelul este alb. Plus că iarna, chiar dacă soarele se arată pe cer, acesta este rece, soare ,,cu dinți’’, soare alb.

Cele două fire se răsucesc și se poartă deodată, ca o îmbrățișare metaforică între anotimpuri: anotimpul cald și anotimpul rece. Iarna este albă, rece, iar vara este sub imperiul unui soare roșu și fierbinte.

Cele două anotimpuri – iarna și vara – erau considerate ca fiind anotimpurile de căpătâi în derularea anului, însuși mărțișorul mai era numit a fi ,,funia anului’’.

Să nu uităm că Baba Dochia i-a cerut nurorii sale să-i aducă fragi, fructe care se coc vara. Câtă frumusețe și câtă poezie în sufletul țăranului român!

Din altă perspectivă, dacă roșu este culoarea vieții, aceasta i se atribuie femeii, cea care naște prunci, iar albul nu poate fi interpretat altfel, decât drept înțelepciunea bărbatului.

Cele două fire se răsucesc într-un șnur numit în trecut torsadă, tocmai pentru a sublinia faptul că numai împreună, bărbatul și femeia sunt străjerii vieții pe pământ.

Numele de mărțișor, cât și denumirea zilei de marți, vine de la Marte, zeul războiului. Putem spune astfel că firul roșu este sângele, războiul, iar firul alb este pacea.

În timpul războaielor, se știe că atunci când o armată se preda, ridica un steag alb. Viața oamenilor de la țară se derula sub aceste practici și credințe moștenite din moși-strămoși, din negura vremurilor, tocmai din timpul romanilor, când la 1 martie începea un an nou.

Până în secolul al XVIII-lea, romanii au sărbătorit Anul Nou, începutul Anului Agrar (să ne reamintim de Plugușor, Semănat, Florile dalbe din livezi), odată cu echinocțiul de primăvară, la 1 martie.

Dovezile sunt sub ochii noștri, ele așteaptă doar să le descoperim: dacă luna martie era prima lună din an, atunci septembrie era luna a șaptea, octombrie era luna a opta, noiembrie era luna a noua, decembrie era luna a zecea.

Denumirile de martie, mărțișor provin din latinescul Martius, ca o mărturie a influiențelor romane pe aceste meleaguri.

Un lucru demn de luat în seamă este acela că la începuturile sale, mărțișorul se făcea în două nonculori opuse: alb și negru. Lupta dintre viață și moarte, noapte și zi. Albul era zăpada, negrul simboliza pământul, fertilitatea. Din nou, primăvara, ca anotimp al renașterii naturii.

Legenda spune că Baba Dochia torcea firul mărțișorului în timp ce urca pe munte cu oile. Întotdeauna s-au însoțit armonios sărbătorile din calendarul creștin ortodox și superstițiile și practicile din popor. Astfel, la 1 martie în calendar se serbează cuvioasa muceniță Evdochia.

La șnurul de mărțișor se prindeau bănuți de aur sau argint, ca adevărate talismane ce se purtau la gât, pentru a aduce sănătate, frumusețe și bunăstare purtătorului.

Mărțișoarele se purtau până la întoarcerea primilor cocori la cuibul lor, ori până ce pomii dădeau în floare.

Apoi mărțișoarele se legau de crengile pomilor, pentru belșug și protecție împotriva duhurilor rele. În unele zone mărțișoarele se legau și la coarnele animalelor din gospodărie.

Ca simboluri ale norocului, mai târziu au fost recunoscute figurine precum potcoava, trifoiul cu patru foi, coșarul.

Din păcate, astăzi kitchiul a invadat piața, mărțișorul devenind un pseudomărțișor.

Bucurați-vă, dragilor, de primăvară, de soare fără pete și de mărțișoare! Purtați primăvara la rever și mărțișorul în inimă!

Foto: Igor Vieru, Martisor, 1975, ulei pe panza, din colectia Muzeului National de Arta al Moldovei

ȘTIRI