Un gest de considerație care răsplătește munca de o viață. Aflat la vârsta senectuții, preotul Petru Irimescu este unul dintre cei mai iubiți și căutați duhovnici nu doar din Moldova, ci din România. Supranumit de mulți „noul Cleopa”, părintele, cu privire și glas blând, are un sfat bun pentru orice i-l cere.
Anii de muncă la catedra mântuirii sufletelor, slujirea aproapelui, iubirea față de credință și bine, l-au făcut vrednic de primirea celei mai înalte distincții acordate într-o comunitate rurală.
Petru Irimescu este, deocamdată, singurul preot care a primit două distincții de „Cetățean de Onoare”, acordate în semn de mare prețuire față de întreaga sa activitate clericală.
Autoritățile locale din comunele Vulturești și Rădășeni i-au acordat acest titlu amintind că părintele este un mijlocitor între lume și divinitate, păzitor statornic al sfintelor învățături ce uimește prin adâncă credință,
Puțini sunt cei care au primit o dublă distincție atât de onorantă. Ea se dorește, în același timp, o recunoaștere a meritelor pentru activitatea pastorală efervescentă, neîntreruptă și plină de dăruire personală.
„Am primit o diplomă pentru care mulțumesc tuturor. Cetățean de Onoare! Un lucru mare și important.”, a spus preotul Irimescu într-unul din puținele sale discursuri publice. „Se spune că a fi domn nu-i mirare, a fi om este un lucru mare. Domnia de astăzi se câștigă ușor, dar omenia, pe zi ce trece, se pierde. De aceea, omenia are un rol important în viața noastră, iar cel care are credință tânjește pentru împărăția lui Dumnezeu.”
Atât în satul natal, cât și în satul adoptiv, Rădășeni, preotul Irimescu este privit ca un sfânt în viață.
Între anii 1960-1965 ani a urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, iar între 1965-1969 a urmat cursurile Facultății de Teologie din București.
Născut la Pleșești, preotul Irimescu a slujit timp de 17 ani, din anul 1969, la Valea Glodului, la biserica Sfântul Nicolae. A zidit și a restaurat opt biserici din zona Fălticeni, inclusiv cea din curtea Spitalului Municipal.
În această perioadă a fost și secretar la Protoieria Fălticeni, timp de aproape cinci luni. În timp ,s-a ocupat cu ridicarea caselor sociale și parohiale, refuzând ca în sfintele locașuri clădite să își scrie numele pe pisanie.
În anul 1986 vine la Rădășeni și rămâne aici până astăzi, unde de peste trei decenii slujește la Biserica Albă, cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel.
Soția lui, Eugenia, de profesie învățătoare, este originară din acest sat.
În anul 1996 a resfintit biserica de la Rădășeni cu hramul Sf. Apostoli Petru si Pavel.
Prin grija părintelui, șase biserici au fost construite sau zidite din temelie la Rădășeni, Valea Glodului, Merești, Pocoleni, Dumbrava Minunată, Falticeni, a construit case parohiale, case sociale și clopotnițe.
Preotul Petru Irimescu s-a pensionat în primăvara anului 2012. Și cu toate acestea el și-a continuat la fel de intens activitatea de preot și duhovnic, fiind căutat de credincioșii din toată țara.
În anul noaptea de Înviere din anul 2017, casa preotului a fost prădată de hoți. Părintele i-a iertat pe făptași și spunea, atunci, că ar vrea să-i cunoască și să spună personal că nu le poartă pică și că se roagă pentru îndreptarea și mântuirea lor.
Vestea s-a dus repede, mai ales că acest caz a fost mediatizat. Fără să se gândească la recuperarea pagubei, părintele i-a pomenit mereu pentru a fi iertați.
Hoții au plecat din casa preotului cu peste 8.000 de lei și 900 de euro, bani care erau strânși pentru clopotele unei biserici. Pe lângă suma amintită ei au băgat în buzunar și câteva bijuterii, inele din aur care aveau și valoare sentimentală pentru familia Irimescu.
Făptașul s-a întors să-și ceară iertare de la cel pe care l-a păgubit, iar rugăciunea părintele Irimescu către aproapele său, pe care l-a iertat, i s-a întors înzecit păstorului blând de la biserica din Rădășeni.
Oameni de pretutindeni, din țară și din străinătate, au trimis bani pentru ca părintele să-și ducă planul până la capăt: să cumpere clopote la biserică. Donațiile au depășit valoarea celor 2-3 clopote de care avea nevoie sfântul lăcaș, restul banilor fiind folosiți la necesitățile bisericii.
