Istoria Bisericii „Sfântul Ilie” din FălticeniNostalgie

Istoria Bisericii „Sfântul Ilie” din Fălticeni

În viața târgului Fălticeni și-au făcut loc nu doar oameni de seamă, evenimente și momente memorabile, ci și locuri de poveste, așa cum sunt Dumbrava Minunată și Nada Florilor. Existența acestei așezări se identifică, de-a lungul timpului, cu lăcașurile de rugăciune. Unul dintre acestea este Biserica „Sfântul Ilie”, proorocul care este patronul spiritual și protectorul orașului nostru.

Privind documentele vremii, se poate spune că biserica, închinată acestui sfânt din vremea Vechiului Testament, are cea mai îndelungată existență atestată la Fălticeni.

Biserica actuală, cu hramul „Sfântul Proroc Ilie”, a fost construită între anii 1842-1849, alături de locul fostei biserici din lemn (al cărei altar se află în partea de sud).

Aceasta a fost desfăcută şi transportată în satul Orţăşti (județul Neamţ), unde, mai târziu, a fost mistuită de flăcări.

Construită pe locul unei păduri

Biserica veche din lemn a fost construită din stejarii tăiaţi chiar pe locul unde se află biserica, în jurul anului 1765, ctitori fiind monahul Calistru Stamati şi Angheluţa Tudosca, proprietară în Stănigeni.

În Biserica „Sf. Ilie” se păstreazăă o icoană votivă care Îl reprezintă pe Mântuitorul Hristos pe tronul împărătesc, având de-a dreapta Sa pe călugărul Calistru Stamati, închinând biserica ctitorită de el, iar la stânga pe Sfântul Proroc Ilie.

În acel timp, pe locul unde se află biserica era pădure, proprietatea duducăi Angheluţa din satul Stănigeni. Tradiţia locală spune că Angheluţa a trimis nişte servitori să afle cine-i taie pădurea.

Aceştia l-au întâlnit pe pustnicul Daniil Stamati şi un alt om tăind stejari pentru a face o biserică. Aduşi în faţa stăpânei, aceasta le-a dat voie să taie oricât lemn ar avea nevoie, cu condiţia de a da bisericii hramul ”Sfântul Ilie”.

Cu timpul, lumea se aduna la hram şi au început să vină şi negustori turci care cumpărau unt şi usturoi şi, astfel, după ce s-a întemeiat târgul Folticeni, a rămas şi iarmarocul de Sfântul Ilie.

Ctitorită de un monah

Numele lui Calistru Stamati, ca fondator al bisericii, este pomenit într-o însemnare pe un Triod tipărit la Râmnic, în 1781, precum şi într-un Penticostar tipărit la Bucureşti în 1768, dăruit ”bisericii din târgul Şomuzului, care este din nou făcută de părintele Stamati”.

Crescând populaţia oraşului, iar biserica din lemn devenind neîncăpătoare, a început pe la 1842 construirea unei noi biserici din zid, care a fost finalizată şi sfinţită în 1849.

Biserica s-a zidit cu banii donaţi, prin testament, de Maria, soţia repausatului Costache Boian, în 1842.

La cheltuielile de zidire au contribuit şi credincioşii şi se va fi folosit şi dania monahului Iustin Gosan, care a dăruit Bisericii „Sf. Ilie” moşia sa din Pănureşti, în suprafaţă de 44 fălci, în 1847.

Descrierea aşezământului

Biserica este construită în formă de navă în exterior şi în formă treflată în interior, având în naos, în dreptul stranelor, adâncituri în zid de formă semicirculară. Altarul are boltă semicirculară şi e despărţit de naos printr-o arcadă, în interiorul căreia este montată catapeteasma. Aceasta este veche, fiind pictată între anii 1768-1799, în ulei, pe lemn din tei.

Ea a fost, se pare, adaptată de la biserica veche la cea nouă. La icoana Sfântului Arhanghel Mihail (spre nord) apare imprimat, într-un disc de argint, pe care îl ţine în mâna stângă, anul 1799, care este desigur anul de naştere al catapetesmei.

Scheletul catapetesmei, din lemn de tei, e prevăzut cu coloane sculptate artistic, care au motivul strugurilor şi al viţei de vie. Icoanele mari (Sf. Arhanghel Mihail, Maica Domnului, Iisus Hristos şi Sf. Proroc Ilie) sunt suflate cu aur industrial, având fixate diademe şi alte ornamente din argint.

Toate icoanele sunt pictate în stil bizantin, caracteristic secolului al XVIII-lea. Nu se cunoaşte numele pictorului.

Naosul are boltă sferică, fiind despărţit de pronaos tot printr-o arcadă. Pronaosul este despărţit de pridvor printr-un glasvand, iar deasupra acestuia se află cafasul şi turnul bisericii, în care sunt aşezate trei clopote.

În exterior, biserica este decorată cu stuc alb decorativ, liniile chenarelor fiind prevăzute cu structuri decorative deosebite. În interior pictura în ulei acoperă pereţii, fiind predominant fondul gri-albăstrui.

Cele câteva icoane zugrăvite pe pereţi sunt realizate de pictorul Ion Doroftei prin 1943-1944 şi nu prezintă interes artistic.

Acoperişul bisericii e prevăzut cu două turnuri (unul mare care adăpostește clopotele, fiind situat pe pronaos, iar celălalt mai mic, situat deasupra altarului), fiind acoperit cu tablă, în tehnica solzi.

Biserica a fost reparată în decursul vremii în mai multe rânduri, în anii: 1885, 1913, 1927, 1967. Între anii 1982-1992 au avut loc ample activităţi de restaurare conduse de preotul Ioan Iordăchescu.

S-au efectuat reparaţii capitale la acoperiş, fiind restaurat turnul mare al bisericii, a fost recondiţionată zugrăveala interioară şi faţada exterioară a bisericii, a fost confecţionat din lemn de stejar tot mobilerul religios şi uşile de la intrare.

Înaintemergătorii

Dintre preoţii care au slujit la Biserica ”Sf. Ilie”, primul cunoscut este preotul Ioan Flămaşcu. Este amintit odată cu fondatorul bisericii Calistru Stamati, în anul 1781, pe un Triod care ”s-au cumpărat prin chiverniseala protopopului Andrei de ţinut Sucevii şi a preotului Ioan Flămaşcu”, acesta slujind până în anul 1802.

Lista de preoţi slujitori continuă după cum urmează: pr. Gheorghe Forăscu (1802-1835), pr. Haralambie Tătaru (1835-1851), pr. Grigore Ionescu (1851-1898), pr. Vasile Chirilescu (1899-1927), pr. Nicolae Todicescu (1927-1930), pr. Ermil Grigorescu (1930-1942), pr. Leonida Gavrilescu (1943-1952), pr. Modest Grădinaru (1952-1967), pr. Valerian Lucaci (1967-1982), pr. Ioan Iordăchescu (1982-2008), pr. Teodor-Constantin Marian (2003-2011), pr. Ionel Marian (2008-prezent) și pr. Tudor Neculau.

Între anii 1992-2012, sub îndrumarea preotului Ionel Marian s-au desfăşurat ample lucrări de reamenajare a curţii parohiale (construirea gardului exterior şi a troiţei din faţa bisericii, lumânărar, lucrări de hidroizolaţie şi pavele).

Din anul 1997 au început lucrările de construcţie a casei de prăznuire.

De ceva timp se lucrează la reabilitarea sfântului lăcaș, prin lucrări ample de consolidare.

Hramul bisericii coincide cu hramul urbei

În ce priveşte activităţile cultural-misionare, se poate preciza că din anul 2005, la iniţiativa preotului Teodor-Constantin Marian, hramul bisericii a devenit un eveniment fără precedent în istoria urbei.

S-a reuşit înscrierea, în programul social-cultural ocazionat de sărbătoarea oraşului, a procesiunii religioase cu sfinte moaşte prin centrul municipiului, procesiune care constituie un eveniment cultural-spiritual de referinţă.

Aproape în fiecare an, cu ocazia hramului, s-a desfășurat slujbă arhierească, la care a participat și un sobor de preoți.

Material realizat cu contribuția preoților Ionel Marian și Tudorel Neculau

Facebook Comments

ȘTIRI