Traversând un fluid de luminăPersonalități

Traversând un fluid de lumină

Arhitectul Crișan Popescu a devenit o amintire. O amintire luminoasă și dureroasă. Cu pecete solară.

Retrospectiv, rămâne viu pe canavaua vremii prin imagini visate, calculate și proiectate în ceasuri de neodihnă a gândului, pregătit să devină realitate palpabilă.

Sobru și la obiect, fără utopii dar cu sentimentalisme, arhitectul ne aducea în dar la fiecare revenire tot ce imaginase și transpusese în mapele de lucru. De fiecare dată, la întâlnirile proiectului Strada Mare pe care l-a conceput și în care se angajase din dragoste și dăruire, ne surprindea cu un alt datizvorât din prospețimea minții sale.

Vorbea în intimitate cu statuile sale, le amplasa în locul de unde le puteai surprinde esența lor umană. Cu o distincție nesilită, revenea cu alte și alte amănunte. Elegant și consistent proiect de ansamblu! Neodihnă pentru odihnă.

Altarul eroilor − vis îndeplinit la Fălticeni − un altfel de hrisov al neamului și a jertfelor din această parte de țară. Fremătătoare zbatere pentru un muzeu în aer liber.

Revedem cu ochii minții amplasările: Poarta de la „Adormire” și cea din capătul de jos al străzii. Oare se vor mai deschide vreodată sau vor rămâne mărturie a unei zbateri, în planșele-document ferecate în inima, mapele și în dosarele cu acte oficiale, cu aprobări − toate mărturisind un palpit al neobositului urbanist, sufletul Asociației ”Strada Mare”.

Veșnic tânăr, duh scormonitor, entuziast dublat de ”rod”, (purta veșnic cu sine muniția necesară) de realul pragmatic, arhitectul se dăruia necondiționat și neobosit.

Într-un calcul fără capăt”, proiectul prindea viață. Ochiul n-a ratat nimic. Culmea! Să mori rănit din dragoste de viață! De viața pe care ai imortalizat-o deja în primele două statui. Absent, exact cu puțin înainte de inaugurarea Altarului din proiect!

Doamne, arhitectul, creatorul, dă viață visului și cade pradă realului! Îndatorare postumă. Oricum, spiritul Arhitectului este între statuile din parcul Primăriei. Să fi fost acesta cântecul de lebădă al arhitectului?

Prezență recunoscută în lumea arhitecților și a urbaniștilor, în același timp prezență publică și cetățenească, fost Secretar de Stat, Arhitect șef în orașele pe care le-a înnobilat cu spiritul și dăruirea sa.

Decorat cu Steaua României în grad de Cavaler, cuprins de spirit creator, mai avea un vis de împlinit aici, în urbea natală unde a copilărit, s-a școlit și-n care-și regăsea rădăcinile.

Și-a oferit serviciile în slujba comunității pentru a spori contribuția neamului Băncilă la tezaurul cultural fălticenean.Și a făcut-o onest, cu energie lăuntrică, fără scopuri materiale.

Calitatea Omului nu poate fi pusă la îndoială. Sau, poate, în străfundurile sufletului său să se fi strecurat gândul că mai avea de făptuit ceva: prinosul de recunoștință pentru locul drag inimii sale. Fălticeniul natal? Și că nu mai avea mult timp? Premoniție?

Locul de veci de la biserica Sfinții Voievozi Mihail și Gavril este operă de creație arhitecturală. Arhanghelii veghează. Cine va intra în jocul morții? La loteria vieții a pierdut Crișan. Ba nu. A câștigat. N-a ratat nimic.

Este alături de una din construcțiile arhitecturale visate și realizate cu seriozitatea și acuratețea elaborării. Poartă pecetea solară a personalității sale. Trecutul ca poveste? Nicidecum. Cu lăcrimare a inimii îi citim numelepe placa memorială între personalitățile din curtea bisericii ridicate de Tudorache Ciurea.

Roadele anotimpurilor se întorc acasă cu o carte de identitate scrisă în lumina unei vieți active și creative, senioriale și impetuoase.

Mioara Gafencu și Asociația ”Strada Mare”: Gabrel Baban, Maria Mitocaru, Iulia Tărăboi, Ionela Rusu, Angela Focșa, Gheorghe Artenie, Gheorghe Dăscălescu, Mihai Vitcu și Vasile Adomnicăi.

Facebook Comments

ȘTIRI