Profesorul Dumitru Crăciun din timp în netimpLocal

Profesorul Dumitru Crăciun din timp în netimp

Dragul nostru profesor și diriginte a trecut mărginirea în nemărginire. Nedrept. Inacceptabil. Dumnealui face parte din timpul trăirii, timpul mărturisirii generației noastre. Și a altor generații care, în secunda când timpul s-a oprit în loc, rostesc cutremurați: nu se poate!

Domnul profesor a rămas cu noi și în noi cu fiecare formulă și simbol, cu fiecare demonstrație, cu fiecare rezolvare de necunoscută.

Îl revedem în clasa noastră mică − prima la dreapta parter − clasă luminată de minți căutătoare și de profesori scormonitori, sondând în tainice adâncimi. Aici rămâne pentru noi domnul profesor, domnul diriginte, maestrul, fratele mai mare care ne-a transmis dragostea, fascinația și magia reginei Matematica.

Singularitatea matematicianului. Acum, singurătatea matematicianului ce pleacă dintre noi, dar rămâne cu noi prin lava fierbinte ce a turnat-o în mințile fiecăruia dintre elevii săi. E mult? E puțin? Este totul. Non omnis moriar!

 În fiecare din noi strălucește o fărâmă din dăruirea sa. Ne-a lăsat din bogăția lui  dragostea pentru matematica bine făcută, cu tact și răbdare, cu satisfacția rezolvării. Și iar de la capăt. Continuu. Oameni ca profesorul Crăciun nu cad din timp în netimp. Ei rămân contemporanii, modelele, prietenii noștri.

Mulțumim, domnule profesor, pentru exemplul rarissim pe care ni l-ați oferit cu modestie și generozitate. Mulțumim că ne-ați învățat să fim oameni de omenie, oameni frumoși, precum dumneavoastră.

Timpul și netimpul se contopesc în durerea și neuitarea noastră. Privim cartea dvs. apărută în 2007 la editura Opinia fălticeneană acum, când lumea e în suferință și școala este bolnavă. Sunteți pentru noi matematica vie care a rămas în sufletele noastre prin generoasa dumneavoastră dăruire.

Sorin Gafencu în numele generației 1993 a liceenilor de la Colegiul ”Nicu Gane”

Facebook Comments

ȘTIRI