Cu soții Anton pe cărările anotimpurilorLocal

Cu soții Anton pe cărările anotimpurilor

       Accesări: 538

Dana și Codrin Anton realizează în Calendarisme, Letras, 2020, ocolul lunilor anului prin marcajul tectonicii trăirilor într-un album sentimental. Minialbumul este și o carte la patru mâini, cele două suflete contopindu-și trăirile cu dăruire și căldură. Gândurile albe din sâmbure de soare ale Danei rezonează cu frumusețea unică a peisajului surprins de obiectivul fotografic într-un instantaneu, într-o firimitură de clipă ce ne amintește goetheanul, ”clipă, ești atât de frumoasă, rămâi!”.

Poposim într-o gradină a răgazului, în timp și anotimp.

În irizări de curcubeie privim dansul dimineților, în parfum de secol, eternitate și clipă aromitoare, apoi întoarceri în acvatic, silvestru și montan. Într-o ardere de tot, imaginea și cuvântul percep calda, aleasa și imperceptibila trăire.

Tablouri luminoase cu zâmbet lăuntric. Neodihna creativă a condeiului și a imaginii foto redau când dimensiunea sacră a tăcerii, când strigătul ardent al imaginii care, slujind frumosul, balansează slujind bucuria vieții.

Cei doi autori se intersectează și se dizolvă imperceptibil unul în altul. Registrul emoțional este complet.

Generoasa temă a combustiei și a iluminării lăuntrice capătă echilibru stenic, poezia luminând mereu iar fotografia imortalizând clipa prin ochiul ce știe să surprindă unicitatea frumuseții.

Ninsori de bucurie, paradis floral și pajiște verde, peisaj în flăcări policrome, magie în ceață, mister acvatic, dialectică a devenirii, trăiri transferate în vers și imagine foto, o conjugare a artelor incluzând imperceptibilul dorului-dor din spațiul mioritic blagian.

Înregistrarea cronologică a anotimpurilor din Calendarisme scoate la lumină valorile umane ale ludicului și ale înțelepciunii celor Trei fețe ale cugetătorului ce mărturisea ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” ‒ iubirea și respectul pentru ”flori și ochi și buze și morminte”.

Albumul se deschide singur ispitind prin unicitatea candidă a simbolurilor surprinse în alb-negru (Granița imaginară), în contururi cețoase difuze (Simplitate, Suflu înfumurat), în fiorul existențial dar și în bucuria înfloririi (Vestitorii, Punctul pe Y), în Lumina începutului ‒ o cosmogonie fălticeneană, în Cuejdel, lacul cu povești în el sau în Galben de altitudine și, negreșit, în extraordinara Turlă ancorată-n zbor cu deosebit fior metafizic ‒ Perdea de gânduri ‒ sau Și umbrele au rădăcini.

Fascinația Chiujdelului nemțean sau reprezentativele foto ale lui decembrie tot în cromatică sobră și profundă surprinse cu ochi de artist în Marș troienit, Direcții, Bucurii.

Și extraordinara copertă cu nuanțe policrome care definește întregul.

Și ”o singură muză: Ilinca, fetița noastră”.

Și versul, potrivit stării de spirit a Danei: ”De-atâta zgomot verde și umblet de petale/ se pare că și ziua o ia domol la vale” (Martie); ”E iarăși Mai! Prinde-mă de mână! Stai” (Mai); ”Diseară, August închide prăvălia/ unui anotimp alene desfrunzit”; ”Dintr-un septembrie într-altul/ sărim în joc, ca la șotron”; ”Fă-mi, Octombrie, din frunze o mare/ și calmă, și caldă, și vie”; ”Eu în decembrie zăpezii-i cos o ie/ fulg cu fulg, din anul ce a uitat să vie”. Copilăroasă în vers ludic și totuși profundă.

Pe coperta patru a albumului scriam: ”Smălțuind miraculos crugul anotimpurilor prin generoasa iluminare lăuntrică a poeziei și fotografiei, Dana și Codrin Anton, autorii minialbumului, se intersectează și se dizolvă în frumosul artistic. Trăirile iau forma împletirii versului cu imaginea fotografică. O conjugare a artelor într-un registru emoțional dual.

Sintagmei Ut pictura poesis ne permitem parafraza Poezia este fotografie, dacă aceasta este făcută cu trăire și artă. Nu lipsește ludicul. Ispititoare chemare: N-ai vrea să înflorim într-un bonsai?/ Nu-i bai! Hai! (Mai). Spirite vivante, soț și soție, realizează la unison efectul catharctic al frumuseții din Calendarisme.”

Cartea album a soților Anton, cu o ținută grafică exemplară, poartă pecete solară.

ȘTIRI