Meșteșug, cânt și port popular. Gospodinele din comuna Baia au reînnodat una dintre cele mai frumoase tradiții moștenite din vremea străbunicilor, organizând șezătoarea în Postul Mare. Șezătoarea, una autentică, din care nu ai lipsit decorurile cu covoare din iută, ștergare, obiecte din lemn folosite în gospodăriile țărănești de altădată, s-a dovedit un dialog al generațiilor, un loc al amintirilor și bucuriei.
La întâlnirea desfășurată la Căminul Cultural „Gheorghe Miserciu” au participat gospodine dornice să ducă mai departe obiceiurile de altădată, tradiții nepieritoare, pe care să le transmită generațiilor tinere.
Într-o lume grăbită, în care tradițiile riscă adesea să se piardă în uitare, gospodinele din comuna Baia au reușit să aducă timpul înapoi, chiar și pentru câteva ore. La șezătoare, asemenea celor din vremea străbunicilor, au reînnodat nu doar meșteșuguri vechi, ci și spiritul cald al comunității de altădată.
Participantele au lucrat cu migală, așa cum se făcea odinioară: au cusut diferite țesături, au împletit, au croșetat, au tors și au împodobit cămăși cu mărgele, readucând la viață meșteșuguri aproape uitate.
Îmbrăcate în port popular, gospodinele au îmbinat munca cu voia bună, povestind și cântând fără să oprească lucrul mâinilor.
Ca pe vremuri, la șezătoare au luat parte atât femei mai tinere, cât și mai vârstnice, iar niciuna nu a venit cu mâna goală. Mesele au fost pline cu bunătăți pregătite în casă, plăcinte, cozonaci și prăjituri.
Și, ca în vremurile de demult, nimeni n-a venit cu mâna goală. Gospodinele, fie ele tinere sau mai în vârstă, au adus bunătăți pregătite în casă: plăcinte rumenite, cozonaci pufoși și prăjituri aromate.
Șezătoarea din Postul Mare, cu masa ei îmbelșugată, este un simbol al generozității și hărniciei țăranului român.
Într-o atmosfera dialogului, sub aura unei bune dispoziții permanente, mâinile gospodinelor nu s-au oprit nicio clipă.
Femeile, îmbrăcate în port popular, au cusut cu migală ii și alte țesături, au împletit, au croșetat, au tors și au prins mărgele fine pe cămăși, exact așa cum se făcea odinioară.
Fiecare gest părea să poarte în el ecoul generațiilor trecute, ca o punte tăcută între trecut și prezent.
Evenimentul nu a fost lipsit de momente amuzante, gazda întâlnirii fiind Tudorița Amariei, coordonatoarea Ansamblului sătesc „Răzeșii”, care a întreținut buna dispoziție pe tot parcursul șezătorii.
În mijlocul celor prezenți s-au aflat și numeroși copii, care au adus un plus de energie și haz prin poezii, cântece și ghicitori.
De asemenea, două bunici ale satului, tanti Aurica și tanti Marcela, au împărtășit celor prezenți amintiri și obiceiuri din vechime, legate de nunți și alte momente importante din viața comunității.
Acestea au povestit cum și de cine erau cusute cămășile pentru miri și socri, înainte de nuntă, evocând tradiții vechi, aproape uitate astăzi, care pun în lumină frumusețea satului românesc.
La final, oaspeții au fost răsplătiți cu un buchet muzical și artistic din bogatul folclor moldovenesc, încheind astfel o zi plină de emoție și autenticitate.
Printre inițiatorii evenimentului, alături de Tudorița Amariei, se numără și primarul comunei Baia, Maria Tomescu.
Atmosfera caldă și veselă a demonstrat, încă o dată, că astfel de întâlniri pot deveni un liant puternic între generații, aducând împreună copii, adulți și bătrâni în jurul valorilor autentice ale satului românesc.
Șezătoarea de la Baia n-a fost doar un eveniment, ci un moment de reîntoarcere acasă, la valorile simple și curate, la rolul profund al acestor întâlniri tradiționale ale comunităților rurale românești, organizate mai ales în perioadele de post, care subliniau bucuria oamenilor simpli de a munci și de a fi împreună.
