Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și mama sa, Elena, în Biserica OrtodoxăReligie

Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și mama sa, Elena, în Biserica Ortodoxă

În ziua de 21 mai, Biserica Ortodoxă a făcut pomenirea Sfinților Împărați Constantin și mama sa, Elena, cei întocmai cu Sfinții Apostoli.

Sfântul Împărat Constantin a fost fiul lui Constanţiu Hlor (305-306) şi al cinstitei Elena. Era pe vremea când crudul împărat Diocleţian (284-305) îşi luase părtaşi la cârmuirea întinsei împărăţii a romanilor, aşa încât partea de răsărit a împărăţiei, cu capitala la Nicomidia, era cârmuită chiar de el, având ca ajutor pe ginerele său, Galeriu. Partea de apus, cu capitala la Roma, avea ca împărat pe Maximian, însoţit de fiul său, Maxenţiu, iar ca ajutor pe Constanţiu Hlor, tatăl Sfântului Constantin. La îndemnul soției sale, Elena, care pe ascuns se creștinase, Constanțiu a oprit în țările lui prigoanele împotriva creștinilor. Acesta stăpânea peste întinsele ţinuturi ale Galiei, Spaniei şi Britaniei. Dar, pe când în celelalte părţi ale împărăţiei creştinii îndurau cele mai crunte prigoniri, în ţinuturile sale, Constanţiu nu numai că a oprit orice prigoană împotriva lor, ci, socotindu-i cei mai cinstiţi dintre cetăţeni, îi folosea ca sfetnici împărăteşti.

După moartea bătrânului Clor, s-a ridicat la conducere fiul său Constantin care, primind de la buna sa mamă o creștere cum se cuvine să aibă fiul unei mame creștine, privea spre creștini cu dragoste.

Maxenţiu, fiul nelegitim al lui Maximian, auzind de acest fapt, a pornit război împotriva lui Constantin. Episcopul Eusebiu de Cezareea istoriseşte că, plecând în întâmpinarea duşmanului său, împăratul Constantin se ruga, cerând ajutor de la Dumnezeu înainte de a începe lupta, ştiind că oastea lui este mai slabă decât cea a lui Maxenţiu. Ca răspuns la rugăciunea lui, Constantin a văzut ziua, în amiaza mare, strălucind pe cer, o cruce luminoasă, pe care scria cu slove alcătuite din stele: „Prin acest semn vei învinge”; iar în noaptea ce a urmat, tot el a văzut în vis pe Însuşi Domnul Iisus Hristos, apropiindu-Se de el şi îndemnându-l să-şi facă steag ostăşesc cu semnul Sfintei Cruci pe el. Deci, chipul cinstitei Cruci şi monograma lui Hristos punându-le pe steaguri şi pe scuturi, a mers la Roma şi a biruit pe nelegiuitul Maxenţiu, care, căzând în râul Tibru, s-a înecat, la podul Milvius, în anul 312. Astfel, Constantin a eliberat pe cetăţenii Romei de tirania lui Maxenţiu.

În anul 312 a dat creștinilor primul decret de libertate. Apoi, la 313 a dat Edictul de la Milan, prin care s-a statornicit din nou și pentru totdeauna libertatea de conștiință religioasă pentru creștini. După aproape trei sute de ani de persecuții sângeroase și împotriviri dârze, creștinii primesc libertatea religiei și a cultului lor.

Închisorile se deschid, prigoanele încetează, iar creștinismul învinge. Sfântul Împărat Constantin nu s-a oprit doar aici, ci a și sprijinit pe creștini. Printr-o lege din anul 321, rânduiește duminica creștinilor, Ziua Domnului, zi de odihnă pentru toată împărăția. Până în acel moment, Duminica era numai a creștinilor, pe ascuns.

Ca om de geniu, înțelept și cu o mare putere de voință, Constantin mută capitala Împărăției din Roma, în Răsărit, unde mai mulți erau creștini, și căreia îi dă numele său : Cetatea lui Constantin, Constantinopol, inaugurat la 11 mai 330. Deși la 1453 a fost ocupat de către turci și i s-a schimbat numele în Istanbul, în conștiința tuturor creștinilor a rămas tot Constantinopolul capitala culturii și a lumii creștine dreptmăritoare.

Ca să păstreze unitatea de credință a Bisericii, atacată de eresul lui Arie, la stăruința Împăratului Constantin, s-a adunat la anul 325, Soborul Întâi Ecumenic de la Niceea, în care cei 318 Sfinți Părinți ai Bisericii au osândit eresul lui Arie și au cuprins învățătura de credință a creștinilor în cele dintâi opt încheieturi ale Crezului.

Alte reforme și legi date de Sfântul Împărat Constantin au mai fost: pedeapsa cu răstingnirea interzisă, zdrobirea picioarelor și arderea cu fierul roșu ( stigmatizarea) a fost oprită; a ușurat libertatea sclavilor, a dat drepturi preoților și bisericii, săracilor, orfanilor, văduvelor și bolnavilor.

Sfântul Împărat Constantin a fost însă ajutat şi de evlavia şi râvna mamei sale Elena, care, mergând la Ierusalim pentru descoperirea locurilor sfinte din Evanghelii, a aflat locul Golgotei, al Sfântului Mormânt şi lemnul cinstitei Cruci şi a zidit cu împărătească dărnicie biserica Sfântului Mormânt, biserica din Betleem, pe cea din Nazaret şi alte sfinte locaşuri.

Pentru astfel de fapte mari din istoria creștinismului, deși Împăratul Constantin cel Mare nu s-a botezat decât pe patul de suferință, înainte de câteva zile de moarte (377), lângă Nicomidia, Biserica i-a trecut pe amândoi și mama și fiul, cei dintâi împărați creștini în rândul sfinților și întocmai cu apostolii așa cum găsim în troparul Sfinților Împărați : Chipul Crucii strălucind pe cer mai mult decât soarele l-ai văzut şi biruinţa semnului Domnului bine ţi-a descoperit, cu care întrarmându-te pe toţi vrăjmaşii i-ai biruit, acum şi nouă celor ce plecăm genunchii înaintea icoanei tale, Sfinte Împărate Constantin, dă-ne, împreună cu buna ta maică, Elena împărăteasa, ajutor celor ce cântăm vouă: Bucuraţi-vă, părinţi ai creştinilor!”.

Locașurile de cult din zona Fălticeniului care au ca ocrotitori pe Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt la Slătioara (Sfânta Liturghie a fost oficiată de către Înalt Preasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților), Drăgușeni, Lămășeni și Rădășeni ( biserica monument istoric unde se află și părticele din moaștele Sfinților Împărați).

ȘTIRI