Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților a trecut la cele veșnice.
Potrivit Agenției de știri Basilica, decesul a survenit miercuri, 20 mai 2020, în jurul orei 0:50 la Institutul „Matei Balș” din Capitală, în urma unui al doilea atac de cord (decesul 1141 în statistica Institutului Național de Sănătate Publică).
Ierarhul va fi înmormântat la Mănăstirea Sihăstria Putnei.
În vârstă de 90 de ani, Î.P.S. Pimen a fost diagnosticat cu coronavirus în formă medieimediat după Paște.
Pe data de 20 aprilie, el a fost transferat de la Spitalul Județean de Urgență, la București, cu un elicopter.
Ulterior au apărut complicațiile pulmonare, în urma cărora medicii au decis intubarea sa.
În ciuda eforturilor depuse la București, starea de sănătate a Întâistătătorului Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților a rămas critică până la decesul acestuia.
„Biserica Ortodoxă Română a pierdut astăzi un vrednic de pomenire ierarh al ei, pe cel care a fost Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor în ultimii 29 de ani şi al cărui nume, alături de ale altor înaintaşi ai săi, va rămâne mereu legat de ocrotirea splendidelor mănăstiri bucovinene
Conform legislaţiei în vigoare pentru cazurile persoanelor decedate diagnosticate cu Covid, după punerea în sicriul sigilat, acesta va fi preluat de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, care, împreună cu Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, va decide data şi detaliile înmormântării”, a declarat Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, pentru basilica.ro.
ÎPS Pimen s-a născut în județul Buzău, localitatea Greabănu, pe data de 25 august 1929, primind numele de botez Vasile.
A urmat cursurile medii ale Liceului din Râmnicu Sărat; între 1948 şi 1951 a studiat la Seminarul monahal de la mănăstirea Neamţ, ca frate de mănăstire, absolvind în 1951; la 10 martie 1951 a fost tuns în monahism, primind numele Pimen, iar la 29 iunie acelaşi an a fost hirotonit ierodiacon.
În anul şcolar 1951-1952, a fost numit profesor pentru ciclul al ll-lea în cadrul Şcolilor mănăstireşti de la Neamţ şi Secu, apoi, pedagog la Seminarul Teologic de la mănăstirea Neamţ (1952-1953); între 1953 şi 1957 a urmat Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, unde a obţinut licenţa cu lucrarea: Personalitatea Fericitului Augustin oglindită în confesiunile sale.
A fost hirotonit ieromonah în anul 1957. În perioada 10 octombrie 1976 – 1 ianuarie 1977 a urmat cursurile de limba germană la Universitatea din Köln. Bun slujitor şi gospodar, a fost numit iconom şi apoi stareţ al mănăstirii Putna (1957-1961).
Apoi, a împlinit diferite ascultări: preot duhovnic la mănăstirea Văratec (1961-1962), preot la mănăstirea Durău (1962-1964), muzeograf la mănăstirea Putna (1964-1974); între timp a fost hirotesit protosinghel (1966) şi arhimandrit (1975); între 1974 şi 1978 este stareţ la Mănăstirea Sfântul loan cel Nou de la Suceava.
De la 1 februarie 1978 a slujit la Reprezentanţa Patriarhiei Române din Ierusalim. Între anii 1979 şi 1982 a fost exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia laşilor. La recomandarea Arhiepiscopului şi Mitropolitului Moldovei, Teoctist Arăpaşu, pe 10 ianuarie 1982 a fost ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei laşilor, cu titlul de Suceveanul şi hirotonit în 24 iunie 1982.
În urma reînfiinţării Arhiepiscopiei Sucevei, în 24 ianuarie 1991 a fost ales Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor şi întronizat la Suceava în 3 martie 1991.
