Vasile Gh. Popa între a primi și a dăruiCultură

Vasile Gh. Popa între a primi și a dărui

O nouă apariție, o altă Floare a darurilor după multe altele care au văzut lumina tiparului prin strădania fiului său, scriitorul dr. Vasile V. Popa, continuator testamentar  ca în cunoscutul vers arghezian ”Robul a scris-o, Domnul o citește” (și o dăruiește,adăugăm, în numele Tatălui și-al Fiului.

De la Folclor fălticenean (1975) la nenumăratele editări postume: Folclor din Moldova, Strigături și chiuituri fălticenene, Folclor din Țara de Sus a Moldovei, Blesteme, Teatru popular românesc precum și Nicolae Labiș folclorist și Dimitrie Nițan, rapsodpopular din Boroaia, Fălticeni, an de an, printr-un efort continuu, s-a adunat dulcea comoară și  povară  a folclorului. Demn de înaintații săi − Artur Gorovei, Mihai Lupescu, Al. Vasiliu Tătăruși, frații Kirileanu − dar și model pentru continuatori − profesorul Valeriu Sandovici de la Dolheștii Mari care adună zestrea de etnografie și folclor de pe valea Șomuzului.

Un titlu de glorie pentru ”nobila falangă a intelectualilor de rasă”(Cezar Ivănescu) dintre care se detașează scriitorul și folcloristul V. Gh. Popa care a primit pentru a dărui aplecându-se cu seriozitate și dragoste asupra tezaurului de simțire românească

Am în față cartea Orații și conocării fălticenene, Fundația Antares, 2017. Care este raportul între a primi de la cineva pentru a dărui celorlalți din multitudinea creațiilor folclorice? Cine a dăruit primul și cine a intuit valoarea darului pe care l-aprimit și l-a dăruit apoi la rândul său? Creare – primire − reprimire, dăruire − redăruire. Cu inspirație,  căldură umană și percepere a valorii.

De la creatorul popular la  informator,culegător și folclorist este o punte invizibilă pe care trece receptorul, cititorul. Un lanț continuu care unește invizibil creatorul ce dăruie și se dăruie de ascultătorul și de  cititorul care primește darul. Astfel se trăiește și se retrăiește, se scrie și se rescrie cartea vieții. Memoria colectivă înregistrează tainele prin care trece o lume. rapsozii bocesc, horesc, conocăresc, împărtășesc sapiențial experiența vieții, iau atitudine cu istețime perpetuând cântarea și șlefuind ghiersul cu luminile și umbrele sufletului.

Căutătorul de comori culege, adună, admiră, tezaurizează cu respect necondiționat comoara luminoasă a creației folclorice.Canavaua culegătorului care a primit darul cuprinde o largă paletă existențială. Dorul-dor se desfășoară pe fundalul epico-dramatic surpinzând ritualuri. Culegătorul este călăuza ce scotocește în arhiva orală. Primește și dăruiește cu simț artistic, percepând valoarea pe care cu bucurie și mândrie o transmite. De la Hlihor Constantin, țăran din Baia, de la Dumitru Nițan de la Boroaia și chiar de la învățăcelul său, Nicolae Labiș, pe care l-a școlit în a primi și în a dărui frumusețea creației populare.

Cartea este însoțită și de o hartă a satelor din bazinul Moldovei și al Siretului,a satelor de câmpie și a celor de munte. Cu un adânc simț al autenticului, V.Gh.Popa predă conștiincios lecția folclorului însoțind-o de un Glosar și de indicații regizorale, pentru că nunta tradițională moștenește din bătrâni un scenariu imuabil. Organizat sistemic și sistematic, după criterii științifice, în 18 capitole, de la ridicarea zestrei la poarta miresei și până la dezhobotatul acesteia, ritualul cuprinde indicații scenice precum Închinarea năframelor pentru vornicei, Plecarea miresei de la casa părintească la casa mirelui, Înhobotatul miresei, Bărbieritul mirelui, Plecarea la cununie, Masa Mare, Găina friptă și Paharul dulce, Plocoanele, darurile și orațiile:

”Să vă dăruiască Domnul Dumnezeu/Cele șapte daruri:/Bogăția lui Iov,/Frumusețea lui Iosif,/ Curajul lui David,/Înțelepciunea lui Solomon,/Puterea lui Samson,/Vitejia lui Alexandru Împărat/Și bunătatea lui Cuza”(de la Muraru Constantin țăran din Ruși, Ciumulești). Ceremonialul continuă cu sfaturi înțelepte și cu petrecerea pentru că ”Nunta fără joc/E ca fumul fără foc”. La sfârșit, se joacă voalul miresii:

”Ieri ai fost cu fetili,/De-amu cu nevestili,/Ieri cu hobot și cu coadă/Da de-amu tot cu broboadă!/Cu broboadă și casâncă/Și la nuntă și la muncă!”(de la Sandu Dumitru, 74 de ani, Valea Bourei).

Cu o simplitate optimistă, primim ca dar un leac miraculos pentru o viață clocotitoare. Un festin spiritual și un regal de virtuozitate. Cartea devine astfel și o provocare pentru a trăi plenar viața:

”Poftim, darul primiți/Și nu bănuiți”(de la Toader Dochia Liteni); ”Luați și să vă fie de bine/ Și gândiți-vă la mine!” (Dumitru Nițan); ”Poftiți, primiți și mulțumiți” (Vasile Roman, Dolhești).

ȘTIRI