Satul Vadu Moldovei (Bărăști – Ciumulești) și eroii acestuia în timpul războiului de întregire al neamului | Cronica de Fălticeni
Satul Vadu Moldovei (Bărăști – Ciumulești) și eroii acestuia în timpul războiului de întregire al neamuluiSpecial

Satul Vadu Moldovei (Bărăști – Ciumulești) și eroii acestuia în timpul războiului de întregire al neamului

În nenumărate rânduri pașii m-au purtat spre malul Șomuzului; acesta mă aștepta ca de fiecare dată cu sălcii ce-și lăsau pletele despletite în vânt și cu libelule sidefii ce poposeau pe stânjeneii galbeni ce țâșneau din apa răbdătoare. Șomuzul mă aștepta cuminte cu poveștile spuse de tata, povești despre broaște țestoase și șerpi.

O luam pe cărarea ce străjuia lanul de grâu sau de păpușoi, cărare ce mă purta spre Cămârzani, și mă trezeam ajunsă sus, pe dealul Calna, de unde satul se vedea în vale ca un tărâm de poveste. Apa Moldovei sticlea departe, sub privirea veselă a soarelui, iar câte o turlă de biserică se deslușea maiestuoasă în zarea îndepărtată.

Aici, pe dealul Calna, altădată fălindu-se cu o pădurice în care lupii erau stăpâni, fie că mergeam cu toții la cules ghiocei (și erau ghiocei să-i tai cu coasa, nu alta!), fie că ne împleteam coronițe din palide sânziene ori din înalte și cochete margarete (lanuri de margarete, precum lanurile de doruri), eram fascinați întotdeauna de acele adâncituri în pământ, învelite în iarbă de mătase: tranșeele.

Tranșeele de pe dealul Calna au fost făcute de armata română, mai precis de către Regimentul 16 Infanterie din Fălticeni, pentru că exista pericolul apropierii nemților dinspre Ardeal. Un lucru foarte interesant este acela că printre ofițerii care conduceau lucrările în zona copilăriei mele se afla însuși marele Mihail Sadoveanu, cu grad de căpitan. Scriitorul locotenent Mihail Sadoveanu a fost mobilizat la 15 august 1916, imediat după intrarea României în război, în iarna anului 1916 fiind repartizat la Regimentul 16 Infanterie.

În acea perioadă a desfășurării lucrărilor la tranșee, perioadă de iarnă crâncenă, Sadoveanu a stat în gazdă la Profira Cucoș din satul Movileni, comuna Vadu Moldovei, județul Suceava. Acea experiență a sa este descrisă în ,,Cocostârcul albastru’’, doar că în povestire schimbă numele satului, în Cucuieți. De asemenea, vorbește în carte și despre hanul lui Colțun, han care a existat foarte aproape de mănăstirea Cămârzani, astăzi văzându-se doar o movilă de pământ în acel loc. Popota ofițerilor unde mânca și Sadoveanu era instalată la Costică Ambros.

Trebuie menționat faptul că în una din aceste tranșee a fost instalat tunul de care răspundea Constantin Tenciu din Ciumulești-Ganea, tatăl lui Gavril Tenciu. Constantin Tenciu a tras cu tunul în rușii care se retrăgeau de la Mărășești, venind dinspre Cristești și Drăgușeni, și care jefuiau satele prin care treceau.

Retrăgându-se spre Bucovina, deși războiul se terminase, rușii nu voiau să predea armele, și prin satele pe unde treceau, făceau prăpăd: jefuiau toată agoniseala civililor, în prag de iarnă, de parcă bolile, neajunsurile și durerea aduse cu el de către război nu era de ajuns.

Amintim doar un exemplu de vandalism ce s-a petrecut în localitatea Valea Glodului, județul Suceava. Rușii au intrat cu forța în castelul ce-i aparținea  contelui Zopela (căsătorit cu o fată a familiei Mavrodi), l-au devastat, ca în final să-i dea foc. Acest lucru s-a petrecut într-o zi din intervalul 10 noiembrie – 2 decembrie 1917.

În data de 27 ianuarie 1917 Batalionul 2 din Regimentul 1 Grăniceri care se afla la Fălticeni iese în fața armatei rusești la Spătărești, pe direcția Șoldănești-Ciumulești-Fântâna Mare-Bogdănești, deși era depășit numeric (500 români – circa 10000 ruși bolșevizați care aveau 100 de tunuri), încercând să blocheze drumul spre Baia și Cornu Luncii, adică drumul spre Bucovina.

De asemenea, rușii intenționau să pătrundă cu armele în orașul Fălticeni, oraș aflat la granița dintre Bucovina și Regat, și astfel să dezlănțuie măcelul. La ora 11:45 coloana rusă de atac apare pe șoseaua Ciumulești ieșind din satul Dumbrăvița. Bătălia începe și avea să se termine după 12 ore. Un batalion românesc din Regimentul 16 a ocupat localitatea Ciumulești și a instalat pe deal (Calna?) o baterie din Regimentul 25, baterie care i se alăturase.

Acest batalion deschide focul asupra satelor Bogdănești, Dumbrăvița, Cămârzani. Artileria română era nevoită să bombardeze drumurile și șoseaua Ciumulești deoarece erau pline de ruși care veneau cu sutele. Românii aveau resurse puține, de aceea, după lupta cu armele, au trecut la baionetă. Aveau însă avantajul enorm că zona le era cunoscută. Artileria rusă încearcă cu disperare să fugă spre Bucovina, dar este oprită de grănicerii români instalați la Mălini și Cornu Luncii.

Armata rusească a fost dezarmată de către români în apropiere de Fântâna Mare. Armamentul confiscat de la ruși, tunurile îndeosebi, a fost transportat până la Pașcani cu carele trase de boi.

Iată ce spune Vasile M. Sandu în Monografia satului Vadu Moldovei (fost Bărăști-Ciumulești) despre locuitorii satului nostru care au luat parte la războiul de întregire a neamului:

Au luat parte mai mulți: Gh. Costică care a fost primul mort, la Pojorâta, locuia unde este azi Petre Axinia, apoi Vasile D. Muraru, bărbatul Ilincuței, mort și el pe front, C. Manolache (tatăl lui Tarcus) mort pe front, Niculai V. Sandu, mort la Mărăști, Ion T. Andrieș locuia lângă Leon, mort și acesta pe front, Vasile Lupu, bărbatul Vâitei, mort pe front, Dumitrache Manea (tatăl lui Ghe. Manea), Ion. C. Ambros (tatăl lui C. Ambrosi – cârciumarul).

De asemenea, și învățătorii au fost mobilizați pe front, școlile fiind închise și transformate în depozite de armament; ușile școlilor erau ciuruite precum o strecurătoare, deoarece au fost folosite ca țintă de tragere cu arma. La școala din Bărăști-Ciumulești a venit prin transfer de la școala din Nigotești (15 ian. 1905), învățătorul I. Știrbu, dascăl foarte apreciat de către inspectorul I. Modreanu, care îl și avansează inspector școlar. Din păcate și învățătorul I. Știrbu este concentrat pe front, fiind suplinit de către Iordache Dragoman, Aurica Dragoman și Elena Oescu.

Un alt învățător al comunei Vadu Moldovei este Ion C. Spiridon care s-a născut în satul Ioneasa (în anul 1891), comuna Ciumulești, județul Baia. Ca participant și martor pe front, a scris una dintre cele mai impresionante cărți, Grădina morții, în care doisprezece învățători ai județului Baia și-au făcut suprema datorie murind pentru pământul scump al patriei. Printre ei se aflau și sublocotenenții în rezervă Popescu și Nicolae V. din Ioneasa, Știrbu Gheorghe din Nigotești și Nicolescu Gheorghe P. din Ciumulești-Gane, toți din comuna Ciumulești (Vadu Moldovei de astăzi). Cartea de memorii a fost publicată în 1934 la Editura Saidman din Fălticeni. Este o carte care n-ar trebui să lipsească din bibliotecile școlare, spune dna prof. Virginia Bîrleanu în lucrarea Spiridon C. Ion – învățător luptător pentru înfăptuirea Marii Uniri și luminarea satului și neamului românesc.

Numărul învățătorilor care și-au vărsat sângele pentru pământul strămoșesc în prima conflagrație mondială este mare. Iată ce aflăm de la aceeași dnă prof. Virginia Bîrleanu în cartea File din monografia Școlii nr. 1 Vadu Moldovei (fostă Bărăști-Ciumulești): Să amintim doar câțiva din zonă: N. Stoleriu din Baia, mort la Pietrosul, în cinstea căruia fostul revizor Serafim Ionescu a scris piesa de teatru Un erou, V. Tomegea din Boroaia, I.V. Bălan din Oniceni (mort), C. Cardaș din Drăgușeni (prizonier), Emil Drăgușanu din Rîșca (decorat), I. Spiridon din Ioneasa (decorat), I. Timofte din Fântâna Mare (prizonier), V. Vasiliu din Roșiori, Al. Vasiliu din Tătăruși (decorat), V. Todicescu din Horodniceni (mort), Dumitru Vasiliu din Baia (mort), N. Ignat din Dumbrăvița, I. N. Scutariu din Forăști (rămas invalid).

La școala din Ciumulești, directorul școlii, în persoana învățătorului Ghe. Jitaru, a reușit să strângă cu ajutorul sătenilor suma de 3533 lei pentru a se ridica o Troiță în amintirea vitejilor din satul nostru care au dat jertfa supremă între anii 1916-1919, mai ales în bătălia de pe dealurile de la Spătărești și Ciumulești (dealul Calna) împotriva rușilor care, după terminarea războiului, refuzau să predea armele. Troița a fost lucrată cu măiestrie de către meșterul Popa V. din satul Dumbrăvița. Troița există și astăzi, însă avem o mare durere: De ce nu există o plăcuță pe care să fie trecute numele celor care au murit, și-au dat viața pentru ca o țară să se reîntregească, pentru ca urmașii, noi, voi, să trăim liberi și în demnitate? Oare nu-i pasă nimănui? Dureros.

Satul meu drag, cu oameni frumoși și gospodari, să nu-ți uiți trecutul! Să nu te lepezi de trecut! Caută în el noi răspunsuri și învață din istoria pe care o ai! Doar așa Șomuzul poate curge cuminte la vale, doar așa dealul Calna poate înverzi și legăna florile zvelte.

Lenuța Rusu

1 Vasile M. Sandu, Monografia satului Vadu Moldovei (fost Bărăști – Ciumulești), 1995, p. 109;

2 Vasile M. Sandu, Monografia satului Vadu Moldovei (fost Bărăști – Ciumulești), 1995, p. 109 (de vorbă cu Nicolae Manolea, născut în 1895, contingentul 1016, fost soldat fruntaș în Regimentul 11 Roșiori Tecuci);

Virginia Bîrleanu Movileanu, File din monografia Școlii nr. 1 Vadu Moldovei (fostă Bărăști-Ciumulești), Ed. Geea, Botoșani, 2009, p. 34.

ȘTIRI