Un om cât un glob pământescPersonalități

Un om cât un glob pământesc

Am lăsat să treaca toate sărbătorile și sărbătoririle (Luceafărul poeziei, Unirea) de iarnă cu farmecul lor de fiecare an, chiar dacă anul acesta au fost lipsite de mantaua aceea albă a zăpezii care știe să îmbrace totul atât de frumos, ascunzând imperfecțiunile și creând alte forme noi, imposibil de realizat de către mâna omului.

Totuși, și unii dintre noi, oamenii, au știut, știu și vor ști a crea lucruri minunate, nemaivăzute, de neînchipuit pentru alții.

Iată, au trecut două luni de la petrecrea pe ultimul drum al celui care a fost profesorul de geografie, Neculai Isaic, din comuna Vadu Moldovei, adică pe data de 5 decembrie 2017, cu o zi înainte de ziua Sfântului Nicolae, al cărui nume îl purta.

Am aflat trista veste din paginile acestui ziar, Crai nou, veste transmisă de către reporterul Iustin B. (felicitări!) sub titlul ” Profesorul Isaic a murit ”. Apoi a mai apărut un articol, de fapt un omagiu adus de fosta elevă, Lenuța Rusu, acestui deosebit profesor, și apoi…. nimic.

Eu nu am avut onoarea să îl cunosc pe acest minunat profesor care și-a făcut o artă din profesia sa, și care a dăruit orașului nostru, județului, țării noastre acele globuri pământești realizate prin talentul și dăruirea sa, prin strădania mâinilor sale neobosite, pe cheltuială proprie, sacrificând chiar și un perete al locuinței sale pentru a putea scoate la lumină rodul muncii și talentului său – Globul pământesc cu diametrul de 160 cm, ce reproduce la scară relieful terestru, marin și oceanic. Și nu pentru a-l etala în curtea casei sale, ci pentru a-l dărui Muzeului Apelor ” Mihai Băcescu ” din Fălticeni, acolo unde l-am admirat și eu și în felul acesta am aflat despre domnul profesor Isaic.

Dar atât nu a fost de ajuns pentru neobositul profesor, a mai confecționat un alt glob terestru pe care l-a dăruit Muzeului Național ” Grigore Antipa ” din București. De-a lungul anilor a mai realizat și un glob lunar cu acele cratere și formațiuni vulcanice în relief, cu diametrul de 40 cm și care, ca satelit natural al pământului, gravitează – virtual – în jurul globului pământesc de la Muzeul Apelor din Fălticeni. O altă machetă a lunii, și tot în relief, cu diametrul de 1,3 m a fost dăruită Observatorului Astronomic din orașul Suceava.

Globul terestru realizat de mâinile dăruite cu har ale profesorului Isaic a fost considerat de către specialiști în domeniu, din țară, dar și din străinătate, ca fiind unic în lume prin concepția sa dar și prin aceea a redării la scară a relieful submarin.

Mulțime de întrebări mă împresoară: Oare de ce, și pentru ce a făcut toate acestea? Oare a fost doar o toană de moment care s-a transformat într-o muncă de lungi ani, o muncă plină de migală, milimetru cu milimetru, până la desăvârșire? Oare cum poate fi cuantificată, interpretată și răsplătită tenacitatea acestui Sisif al vremurilor noastre?

Și iarși mă întreb, și vă întreb și pe dumneavoastră, cei care veți citi acest articol, ce am făcut noi, cetățenii, contemporani cu profesorul Isaic, dar, mai ales, ce au făcut edilii comunei Vadu Moldovei, ai orașului Fălticeni, ai județului Suceava pentru a-i mulțumi și a-i păstra amintirea veșnică? Și oare cum l-au cinstit și apreciat colegii de cancelarie, foștii elevi care au avut privilegiul să îl aibă profesor?

Cum a fost răsplătit rodul muncii sale? Ce onoruri i s-au conferit, ce titluri de onoare i-au fost acordate? Poate că ele au fost și nu știu eu, și ca mine mulți alții.

Am fost de curând în vizită la Muzeul Apelor pentru a mă informa dacă în acest muzeu s-a făcut ceva în acest sens și mi s-a spus că au în plan realizarea acestui lucru. Am mai admirat încă o dată acel glob pământesc, minune a mâinilor unui truditor ce poate fi numit “rara avis” al acestui meleag și m-am gândit că poate fi onorat și post mortem, de exemplu prin acordarea titlului de “Cetățean de onoare” al comunei, al orașului și chiar al județului.

Îndrăznesc să fac un apel în acest sens către edilii acestor comunități.

Dragii mei concetățeni, iată, pleacă pentru totdeauna de lângă noi niște valori inegalabile ale neamului nostru românesc, iar noi asistăm nepăsători. Oare unde a dispărut respectul nostru, al românilor, pentru astfel de oameni de seamă fără de care rămânem tot mai săraci? Oare domnul profesor Neculai Isaic își va găsi locul în vreo carte de geografie? Oare cuvintele mele își vor găsi ecou pe undeva, pe la cele foruri conducătoare?

Atât am reușit eu, ca cetățean, să fac pentru acest OM pe care nu l-am cunoscut personal, dar căruia îi voi purta un nețărmurit respect pentru ceea ce ne-a dăruit nouă, tuturor, deci și mie.

Fie-i odihna și neuitarea veșnice….

ȘTIRI