Un cărturar nonagenar: Dumitru NeculăeasaPersonalități

Un cărturar nonagenar: Dumitru Neculăeasa

Familia Neculăeasa sau Niculăiasa din Lămășănii Băii ori Fălticeniului este o familie ce a lăsat amprente în viața socio-culturală și bisericească.

Valeriu Neculăeasa, născut în 1898, a fost arhimandrit, director al tipografiei de la mănăstirea Neamț și stareț la mănăstirile Vorona, Râșca, Slatina. Neobosit, se regăsește la Alba Iulia, Predeal, Sinaia, mănăstirea Dealu.

Mina Neculăeasa, născut în 1905, s-a călugărit la mănăstirea Slatina desfășurând activitate misionară în țară. Sora lor, Neonila, născută în 1896, a fost monahie la Agapia. Din aceeași familie, Mihai Niculăiasa, născut în 1907, a fost învățător colaborator la Vestitorul satelor și alte publicații, dând la lumina tiparului Monografia satului Lămășeni, 1937, (coautor Ana Niculăiasa) cu o prefață de Artur Gorovei. A tipărit pe cheltuială proprie și a lăsat în manuscris multe din stădaniile sale cărturărești.

Neculăeasa Dumitru, nepotul, născut în 1927, se adaugă șirului de cărturari amintiți din această prestigioasă familie. Economist, a trecut prin furcile caudine ale unei zbuciumate istorii, trăind momente de cumpănă ca deținut politic în anii 1952-1954. Reabilitat, a activat la Oficiul Poștal Fălticeni și la Direcția de Poștă și Telecomunicații Suceava. După pensionare, a dat luminii tiparului Poșta Fălticeni (1780-1950) în 1998 și Din istoricul telegrafiei, în 2003.

Poșta și telecomunicațiile în zona Fălticenilor (1780-2000), editura Pim, 2009, reapare în ediția a doua revizuită și adăugită, purtând emblematicele aprecieri ale universitarului Mihai Iacobescu ce laudă ”actul cultural cel mai generos, mai frumos, mai cu folos”. Ampla perioadă de peste două veacuri la care se referă lucrarea monografică este bine reliefată și documentată prin consultarea unei bogate bibliografii, prin sigle și ștampile poștale, prin fotografii și prin cele 30 de anexe; o lucrare bine gândită și ilustrată prin documente din secolele XVIII-XX. Monografia este structurată în perioade esențiale: 1780-1864; 1864-1929; 1929-1950; 1950-1968; 1968-2000. Litografia lui A. Asachi de pe copertă ‒ Poștaș moldovean la jumătatea secolului al XIX-lea ‒ ne introduce în istorie. Aflăm că serviciile poștale existau încă din vremea lui Mircea cel Bătrân. Caii de olac, călăreții, apoi reglementările Regulamentului Organic (1832) și hrisovul Poștei din Fălticeni ce numără șase slujitori; apoi organizarea serviciului de diligențe cu surugii călări în 1852 când este atestat și Oficiul Poștal Folticheni. Apoi invenția lui Alexander Bell și realizarea primei convorbiri telefonice din lume în 1879, la Boston, urmată rapid de serviciile telefonice europene, încât în mai puțin de 20 de ani sunt telefoane și la oficiul din Fălticeni.

Documentele privind locațiile poștale stârnesc interesul. Primul local a fost pe strada Poșta Veche. În 1906 s-a cumpărat teren pentru clădirea poștei pe strada Hamangiu (strada Boian). În 1932 se va ridica impozanta clădire. Apoi înnoiri și modernizări. Pulsul localității se resimțea în vești sau știri, poșta devenind o inimă a orașului în evenimentele celor două războaie mondiale. Din 1977 s-a adăugat și clădirea telefoanelor ce funcționaseră pe strada Republicii în casa Nicolae Istrati. De la gherete și cabina telefonică la abonați, apoi din 1995 la tehnica modernă a calculatoarelor, s-au făcut organizări și reorganizări.

Fără a deveni desuetă în mileniul trei, epoca înfloritoare a poștei și a telefoniei clasice a devenit istorie. Consemnarea ei de către Dumitru Neculăeasa are o valoare arhivistică și documentară.

Într-un alt registru, cea de a doua carte, Dreptul la memorie. Fălticeneni în temnițele comuniste (1944-1964), editura Pim, 2014 este prefațată de Cassian Maria Spiridon ce se referă la gulagul românesc și universul temnițelor celor porniți pe drumul Crucii. Documentele păstrate de Asociația foștilor deținuți politici sunt cercetate și comentate. Coperta realizată de Laura Neculăeasa ‒ Iisus în celulă ‒ completează emoționantul poem ”Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă”. Infernul detenției comuniste, rețeaua închisorilor și a lagărelor de exterminare ‒ toate sunt cutremurătoare. Fălticeneni în temnițele comuniste ‒ partizani, deținuți, victime, decedați ‒ toate sunt însoțite de note biografice. Indexul alfabetic și Notele biografice compartimentate pe profesii și vârste sunt emoționante: studenți și elevi; profesori, învățători, scriitori, publiciști; clerici; magistrați; militari; medici; ingineri și tehnicieni; economiști și funcționari publici; comisari; muncitori; agricultori. Veridice crâmpeie de viață ca în postuma profesorului V. Gh. Popa: Icoana la care mă-nchin/ E cerul strivit în zăbrele… Cu atât mai mult, cu cât și autorul cărții și-a asumat dreptul la memorie pentru judecarea și condamnarea din 1952-1954  la 4 ani și 3 luni motivat de ”uneltire contra ordinii sociale”.

Aparatul arhivistic al A.F.D.P.R., pagina web procesulcomunismului.com, revista Memoria, mărturii scrise și orale, toate sunt dureros de veridice. O carte a adevărurilor cutremurătoare.

Și un autor demn și respectabil ce și-a păstrat verticalitatea.

ȘTIRI

error: Content is protected !!