Spiritul de turmă domină spiritul CrăciunuluiActualitate

Spiritul de turmă domină spiritul Crăciunului

Există câteva aspecte ale vieții care unii din noi, românii, nu reușim să le asimilăm în nici un chip. Ne ”omoară” punctualitatea, suntem deficitari la capitolul organizare, ne lipsește puterea de analiză, nu avem atitudine. Zic să nu generalizăm, dar există o majoritate care tinde involuntar să sufoce minoritatea care pur și simplu rejectează la neconform.

Ne pricepem cel mai bine la treaba altuia, la fotbal, politică, la ironizat, la comentat în fața televizorului, dar la activități civice sau la participarea unui protest pentru drepturi fundamentale suntem praf.

Trăim în țara în care se moare de grija altuia și ne călcăm în picioare pentru ceva, un ceva cât de mic și simbolic sau ceva mare și minunat. De exemplu un pachet cu dulciuri. Sunt boli mioritice de care nu știu cine ne poate scăpa. Temerea mea subzistă din scenele la care am fost martor recent și care credeam că au apus de mult.

Se apropia momentul când, la Fălticeni, o masă de oameni, părinți și copii, îl așteptau cu nerăbdare pe Moș Crăciun. Era doar liniștea dinaintea înghesuielii. Tocmai urma să aibă loc un test de civilizație la rece, un test pe care l-au picat cei maturi, ei care sunt un exemplu de urmat pentru odraslele lor.

Iată că vine și Moș Crăciun, iar oamenii îl înconjoară cu bucurie. Unde merge el vin și ceilalți, cetățeni cu bunul simț la ei, alții fără el dar cu toate simțurile perfect funcționale. Chiar dacă unii fierb, Moș Crăciun vrea să colinde, să ureze tradiționalul ”La Mulți Ani”, să transmită tuturor gânduri cuviincioase, în ton cu spiritul unei mari sărbători creștine. Nu lipsesc glumele de autobază, mici trivialități din limbajul zilnic, ale câtorva concitadini deja plictisiți, care-și țin căciula de miel cu gura în sus ca să fie siguri că nu pleacă acasă cu mâna goală.

Vine momentul magic al împărțirii cadourilor și odată cu el se instalează dezordinea. Se împing, se calcă în picioare, își fac loc cum pot numai să sosească mai repede la destinație. Disperarea unora ajunge într-acolo că, fiind cu gândul la pachetul de Crăciun, au uitat de propriul copil.

Evident, la fel ca în alte dăți, unii părinți și-au pierdut copiii. Evident, trebuia cineva să-și spargă bojocii îndemnând la calm: ”Oameni buni nu vă împingeți! Sunt cadouri pentru toată lumea”. Evident, maestrul de ceremonii a repetat aserțiunea până i s-a uscat gâtul. Degeaba. Spiritul de turmă lucra bine-mersi. Era prea evident că începuse bătaia pe cadouri. Încerc să înțeleg care ar fi estetica plăcerii în ecuația îmbulzelii?

Pentru că unora li s-a părut prea puțin ce au primit, au avut tupeul de cere încă odată sau de două ori același dulce cadou. Dar pentru verișori, mătușă și soacră ați cerut? Ce bine ne cunoaștem drepturile în astfel de momente! Sesizez că nici măcar de față cu copiii noștri nu ne comportăm civilizat, dar avem pretenția că suntem educați, cu 7 ani de acasă.

Cam antagonice sunt spiritul de turmă cu spiritul Crăciunului. Nu stau la aceiași masă și nici se pupă una cu alta. La examenul de care vă vorbesc, am simțit cum spiritul de turmă domină spiritul Crăciunului. E neplăcut, urât, dar pe unii îi îmbracă asta.

Ce-ar fi ca Moș Crăciun să împartă mai întâi la indivizii codul bunelor maniere. Să-l studieze doamnele și domnii care au o problemă serioasă cu așteptarea și statul la rând într-un mod civilizat.

Dacă nici așa nu-i bun atunci să fim mai pragmatici: jandarmi și grilaje de fier ca să-i rânduiască pe imaturi, unul în spatele celuilalt, precum face ciobanul la tunsul oilor tocmai pentru a sparge spiritul de turmă.

ȘTIRI

error: Content is protected !!