Roade sântilieștiCultură

Roade sântiliești

Viața literar artistică, în miez de an Centenar, cunoaște la Fălticeni, după cum afirmasem în coloanele anterioare ale ziarului, evenimente de amploare și noi apariții editoriale.

Deceniile post-milenariste au adus în atenție încă două energii lăuntrice − nu singurele − pentru că demersul sumativ este rodnic.

Raportarea la anul 2018 are în atenție jaloanele traseelor a doi entuziaști, nu singurii, care au ieșit în arenă prin multitudinea de preocupări și adânca vibrație. Cu rezistența alergătorilor de cursă lungă și neodihnă creatoare, au adunat trofee de pe întinsul țării. Ani și ani. Și iarăși. E adevărat că un premiu poate însemna totul sau nimic. Timpul decide. Dar sentimentul reconfortant al înscrierii în competiție, pulsiunea căutării și a așteptării, lupta cu sinele au acționat benefic.

Lenuța Rusu și-a găsit reperele în cântec și scriitură. Sinceră și cuceritoare, doinește neacceptând lecția renunțării. În ghiers, surâde a înflorire, în cântec se deschide punându-și prin interpretare inima la vedere. Ea și grupul de copii Moldava. Concomitent, pune Semne de întrebare, poposește la Fântâna înțelepciunii, la Străbunii de acasă și sub Copacul nedumeririlor. Și-și gestionează bine timpul trăirii prin propriul său îndreptar paremiologic: ”Viața e o sumă de riscuri; Vremea este bună, dar vremurile? Și chiar năstrușnicul joc: barbă=bar, bă!” Lenuța Rusu trimite la tradiția moraliștilor francezi fără a obosi, prin încercări inegale ca valoare.

Copacul nedumeririlor, StudIs, 2018, adună material încă de dinainte de anul 2000 (Scrisori către Dana), continuând aleatoriu până în 2016. Coperta cărții − un copac iar în fundal, alții − sporește nedumeririle pentru că: ”Viața e asemenea unui copac pe ale cărui ramuri cresc nedumeriri. Cu cât înaintăm mai mult pe drumul încercărilor, cu atât suntem mai nelămuriți, iar copacul nedumeririlor, cu cât își înalță coroana spre cer, cu atât ramurile-i se îndesesc, adăpostind semne de întrebare”. Rădăcinile copacului sunt în Cunoașterea care își căuta gazdă. ”Filozofii nu aveau loc, le era casa plină de cărți. Artistul nu putea să o ia, nu-și plătise chiria. Apăru un țăran cu două clase primare și-i zise că, dhe, ar lua-o pentru o vreme la el, că până dă frigul, el o să doarmă în fânar, ei lăsându-i odaia de curat”. Cunoașterea și Cartea vieții. Și În loc de concluzie, ”viața este de trăit”. ”Un nume adunat pe-o carte” și mulțumiri postului Radio Iași și ziarului Crai Nou care a găzduit-o ”pentru bucuria lucrului împlinit!” Precum și reverența cuvenită doamnei Doina Cernica ce în Cuvântul înainte afirmă că autoarea ”meditează și scrie despre riscuri, animalitate, omenie, fericire, lingușire, singurătate… ș.a. […] O moralistă, …un om care face educație valorificând înzestrarea condeiului său, Lenuța Rusu își onorează cu această carte și profesia, și scrisul.” Drept care subsemnez, dumirindu-mi nedumeririle.

A publicat în antologii iar pentru volumul Cuvântul arde pe rug (2017) a fost răsplătită cu Premiul Bibliotecii orășenești Vișeul de Sus în mai, 2018.

Concomitent, Gabriel Todică jură ”pe cuvânt de cavaler” că în mai 2018 la Alba Iulia a primit medalii după turnir. ”N-a fost cu lănci, ci doar cu spade croite din pixuri, creioane și pene” (Alb-Umor). Și-n drumul de la Alba la Aiud, a conturat imagini rare: ”în sânge se smiorcăie râsul” iar ”ploaia șterge aerul de colb” Proza rimată și ritmată e în concordanță cu starea de spirit: ”Venisem aici cu gândul tot alb. Umorul s-a revărsat: cald”. Și, Premiul special al Bibliotecii județene ”Lucian Blaga”, Alba, pentru proză scurtă umoristică la Festivalul Internațional Alb-Umor.

În 2018 este eligibil în volume colective și în antologii: Suave minuni înmiresmate − Cluj Napoca și Poeți în arenă, volum realizat în urma concursului ”Radu Cîrneci”, prezentat la Salonul Internațional de carte Bookfest, 2018 (Concurs Internațional de creație, Trofeul Univers Românesc).

În palmaresul anului, locul I la secțiunea Pictură sub egida U.A.P. Și participarea la expoziția ROGVAIV din mai, 2018. Viziunea dualistă ni-l prezintă pe două baricade ale Frumosului. ”Arta plastică a fost trambulina care m-a aruncat în arta scriitoricească” pentru că ”ceasul meu încă nu venise”. Pulsiunile artistice le înscrie eseistico-hazliu în Despre mine… și sine vorbind de ”un capital spiritual necuantificabil”. Reportaj, proză scurtă umoristică, poezie, epigrame, publicistică, rubrici permanente în Ziarul de pe Net − iată culoarele prin care-și ajustează, mustăcind, lentilele. Literatură, pictură, caricatură, artă dualistă, fotografie, toate ”în trapul cailor puternici de sub capotă”. ”Din colț de Țară Ștefană”, din Orașul celor patru muzee și-a găsit reperele, an de an sporindu-și avuția de spirit.

Lenuța Rusu și Gabriel Todică dispun de energii cetățenești și de virtuți condeierești. Și au permis de liberă trecere în spectrul larg al creației.

Mioara Gafencu

 

ȘTIRI