- Cronica de Fălticeni - https://www.cronicadefalticeni.ro -

Rădășeni străveche așezare răzășească

Loc al luminii pus într-o ramă strălucitoare în preajma sărbătorilor Crăciunului, Rădășeni Satul dintr-o poveste, loc al obârșiei de care Preasfinția Sa, Episcopul vicar Timotei Prahoveanul, este legat matricial, devine cuibar de veșnicie.

Ținut al răzeșilor și al merarilor, al credincioșilor, al unei rafinate aristocrații țărănești, Rădășenii rodesc din ”esența sâmburoasă a făpturii”.

La curțile dorului, în grădina Raiului, înalta față bisericească se întoarce nu numai cu gândul, ci și cu fapta punând în inima și în mâna consătenilor și a cititorilor un generos album din paginile căruia bate o inimă în ritmul clopotelor de la Sfinții Mucenici Mercurie și Ecaterina și de la Sfinții Apostoli Petru și Pavel.

Preasfinția sa prețăluiește Istoria, Biserica, Satul, Tradițiile și Oamenii aflați în așezarea dintre livezi nesfârșite, dându-ne o smerită lecție de iubire. Albumul hrisov adună cu distincție nesilită într-un florilegiu bornele sentimentale aidoma mălineanului Nicolae Labiș: ”Mă chemi la tine și eu vin tiptil/ Și-n foșnetul luminii din frunzișuri/ Mă fac din nou nevinovat copil”.

Istoria, fără rigoarea seacă a cercetătorului înregistrează în hrisovul vremii anul 1424 cu toponimicul Rădășeni, danie a domnitorului Alexandru cel Bun pentru popa Iuga; apoi deapănă povestea drumului arcașilor lui Ștefan de la Baia spre Suceava; amintește apoi actul de danie a lui Alexandru Lăpușneanu privitor la mănăstirea Slatina, apoi datele despre Cetățuie, despre răstimpuri și timpuri, despre războaie și vremuri de prosperitate cu unicatul filatelic al emisiei de timbre Rădășeni, 1944.

Bisericile aduc împlinire lăuntrică, documentele grăind despre existența de peste trei secole a uneia din cele mai vechi școli sătești unde s-a școlit viitorul domn Tomșa.

Mândria pentru biserica de lemn ridicată pe temeliile de piatră ale unui așezământ început cândva sporește valoarea ctitoriei cu hramul Sfântul Mercurie și Sfânta Ecaterina unde se păstrează lingurița de aur de la Tomșa cu inscripționare din 1621.

Medievalul se împlinește în modern, prin ctitoria cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel înălțată la început de veac XX, la care pavăza este icoana Maicii Domnului ”Portărița” a cărei istorie este legată de cea a arhimandritului Veniamin Piticariu care și-a vrut locul de veci în preajma minunii aduse de la muntele Athos. Ba chiar, credincioșii din Rădășeni, urmând sfatul marelui Cleopa, au dăltuit la mănăstirea Sihăstria Paraclisul Sfinților Ioachim și Ana.

Satul situat într-o mirifică și binecuvântată văgăună este întocmai obârșiei marelui humuleștean ”sat vechi, răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvântului”, ba chiar, sat domnesc, așa cum îl numise Ștefan Tomșa. Sat cu înfloriri în orice anotimp, cu roade și  locuri binecuvântate.

Tradițiile sunt înveșnicite și sfințite în veac. Merari, meșteșugari, plugari, gospodari iscusiți, negustori  cunoscuți pe drumuri românești și nu numai, oameni ai locului consemnați în adâncuri de timp care au făcut și au scris istorie.

Oamenii, cu o hărnicie vrednică de laudă, temperați, calculați, chivernisiți, de o verticalitate respectabilă îmbracă localitatea în odăjdii de preț.

De la gospodar la primar, de la negustorul renumitelor mere de Rădășeni la învățători sau preoți, de la eroii căzuți pe câmpul de luptă la militarii de carieră, de la copii la bătrâni înțelepți se perindă o lume în care valorile bunei cuviințe se fac simțite.

Sunt amintite și nominalizate multe figuri legendare din lumea satului, a elitelor intelectuale, ale celor care au avut rol de moderatori. Preoții, slujitori de ieri sau de azi în cele două parohii, fii ai satului deveniți preoți, cântăreți bisericești, ceremonii religioase, consiliul bisericesc, activități culturale, pelerinaje.

În port popular sau în haine nemțești, revedem o lume receptivă la schimbare. Luminători ai satului, gospodari de frunte, primari, generali, toți fac cinste așezării și o onorează.

Și atunci, înțelegem nestinsul dor de Rădășeni al Preaînaltului slujitor al Domnului: Dorul-dor pentru Rădășeni, satul dintr-o poveste, după primul dor de Rădășeni, o grădină a Raiului.

Condeier talentat, sentimental și mare meșter al cuvântului, Sfinția Sa pune darului făcut rădășenenilor pecetea solară a omului lumină. Și ajutat de pronia cerească, adaugă crâmpeie din viața sa binecuvântatei așezări în care livezile cântă slavă dumnezeirii în ”Satul aflat între livezi nesfârșite” emoționat de ”Grădina copilăriei mele”. Și, adaugă cu modestie câteva imagini cu cei dragi, părinții, iar cu parcimonie, chipul său de slujitor al bisericii.

Cu darul prieteniei, Grigore Ilisei își însoțește prietenul ca și altădată pe tărâmul mirabil, evidențiind că rădășenenii ”au rămas în esența lor sâmburoasă a făpturii legați de marea și nobila tradiție a satului” rafinându-se cu ”aroma de aristocrație țărănească”. Albumul are în ansamblul său ”splendoare de cheptar cusut cu alesături”.

Cu același dar, se adaugă albumului reușitele și valoroasele imagini ale celor două biserici din Rădășeni imortalizate de Dan Hatmanu care par a îmbrățișa cartea, apoi cea a bisericii în tabloul lui Costin Neamțu precum și fotografiile artistice cu peisaje ”la vremea culegerii roadelor”.

Sporind și migălind darul, monahiile din obștea Mănăstirii Stavropoleos pun aceeași pecete a sfințeniei ca la celelalte mari ofrande cărturărești ale autorului. Și nu în ultimul rând, implicarea activă a fiului satului, colonelul Costel Perju, a rădășenenilor și a celor care s-au ostenit, a căror inimă bate în acord cu inima celui care le dedică valorosul tom.

Hrisov – ceaslov – album – jurnal − carte de învățătură și de aduceri aminte – document etnografic și istoric − Hronic și cântec al vârstelor − Satul dintr-o poveste se înveșnicește prin nobila apariție editorială realizată într-o ținută grafică exemplară.

O îmbucurătoare știre de ultimă oră: Episcopul vicar Timotei Prahoveanul a fost distins cu premiul ”Dumitru Stăniloae” al Academiei române pentru lucrarea Așezămintele românești din Țara Sfântă, Basilica, 2014. Grafica volumului a fost realizată de maicile de la Mănăstirea Stavropoleos, cele care au migălit cu evlavie și la albumul pe care l-am omagiat astăzi.

Laudă cărților smeritului slujitor întru Domnul. ”O, ce veste minunată!” pe care o adăugăm cu bucurie celei despre care cu umilință am încercat a scrie.


Foto: Academia Română – Episcopul vicar Timotei Prahoveanul
Facebook Comments