Muzeul Apelor din Fălticeni poartă cu cinste numele academicianului Mihai BăcescuPersonalități

Muzeul Apelor din Fălticeni poartă cu cinste numele academicianului Mihai Băcescu

Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” a fost organizat în perioada 1980-1982 și inaugurat la 17 august 1982, la inițiativa și sub îndrumarea academicianului Mihai Băcescu și a doamnei profesor dr. Ileana Crăciun.

Este singurul muzeu din țară cu o tematică despre viața din apele terestre și din mările și oceanele lumii, fiind dotat cu peste 750 de piese valoroase aduse din expedițiile academicianului în mările și oceanele lumii, câteva pot fi considerate de excepție: bureți de mare, corali, scoici producătoare de perle, calmari, homari, stele și arici de mare, sturioni, șerpi veninoși, broaște țestoase, crocodili, alături de un însemnat număr de lucrări din cele peste 480 publicate.

Participând la numeroase expediţii oceanice, descoperind numeroase specii de peşti şi crustacei, academicianul Mihai Băcescu a dăruit muzeului peste 700 de exponate, între care câteva pot fi considerate de excepţie: bureţi de mare, corali, calmari, homari, stele şi arici de mare, sturioni, şerpi veninoşi, broaşte ţestoase, crocodili etc., alături de un însemnat număr de lucrări în diverse domenii: folclor botanic, zoologie, ecologie terestră şi marină, muzeologie.

Toate acestea sunt expuse în două săli, ca un omagiu adus savantului Mihai Băcescu, muncii sale de cercetare şi autor a peste 478 de lucrări ştiinţifice originale publicate singur s-au cu colaboratori din ţară şi străinătate.

Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” din Fălticeni

Cine a fost Mihai Băcescu?

Mihai Băcescu s-a născut pe data de 28 martie 1908,  în Broșteni – Suceava, într-o familie de învățători.

Rămânând orfan de la vârsta de patru ani, a fost crescut pe rând de bunica sa din Pleșești și de un frate al mamei sale.

După ce a absolvit cursurile Scolii Primare nr. 2 din Fălticeni, unde l-a avut ca învățător pe Vasile Jitaru (tatal viitorului academician Petru Jitaru – n.r.) a urmat cursurile gimnaziale și apoi pe cele liceale tot la Fălticeni, avându-l ca mentor pe profesorul Vasile Ciurea.

Din 1928, a devenit student la Facultatea de Știinte Naturale din Iași, încă din anii studenției fiind numit preparator la catedra de Morfologie animală a Facultății.

Prima lucrare a publicat-o în colaborare cu Sergiu Cărăușu, în 1932, la Editura Cartea Românească, lucrare intitulată „Fauna Mării Negre”, iar un an mai târziu a si-a luatlicența în științele naturii, cu teza de diploma „Vipera berus în Moldova și Basarabia”.

Între 1933-1938 a făcut studii la Stațiunea Zoologică Marină Agigea, care se vor concretiza prin teza de doctorat „Mysida ceele din apele românești, studiul taxonomic, morfologic, biogeografic și biologic” cu mențiunea „cum laude”.

Aproape concomitent a devenit șef la Catedra de Morfologie animală a facultății, iar în 1939, la propunerea profesorului universitar Paul Bujor și cu recomandarea profesorului universitar Emil Racoviță, i se acordă o bursă de studii în Franța, la stațiunile oceanografice Rascoff, Banyws sur Mer și la Muzeele de Istorie Naturală din Paris și Oceanografic din Monaco.

În 1940, este numit șef de secție la Muzeul de Istorie Naturală din București, doi ani mai târziu devenind membru al Societe Zoologique de France.

În anii ’40, participă activ la refacerea clădirii Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, distrusă de bombardamente, și îl reorganizează pe principii noi.

Pe 15 februarie 1946, este numit director adjunct al Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, iar în 1957 este unul dintre inițiatorii și fondatorii revistei științifice Travaux, totodată este distins cu premiul Emil Racoviță al Academiei Române.

Personalitate marcantă, Mihai Băcescu devine în 1958 șeful Secției de Oceanologie din cadrul Academiei Române, membru al Commission Internationale pour l’Exploration Scientifique de la Mer Mediterrannee (1960), culminând cu acceptarea, pe 21 martie 1963, ca membru corespondent al Academiei Române.

În perioada 1 octombrie – 17 noiembrie 1965, participă la expediția navei „Anton Brunn” în zona jgheabului Peru-Chile, invitat de Fundația Națională pentru Știință din SUA. Tot în 1965 devine membru în Consiliul Internațional al Muzeelor (ICOM) și președinte al ICOM timp de două legislaturi, până în 1974, timp în care publică „Bibliographie Roumaine de la Mer Noire”.
În anul 1966, organizeaza în România cel de-al XX-lea Congres CIESMM, la care Prințul Rainer al III-lea de Monaco a fost ales președintele Comisiei Mediteraniene, comandantul Jacques Yves Cousteau a fost ales secretar general al Comisiei, iar Mihai Băcescu președintele Comitetului de Benthos din aceeași comisie.


Academicianul Mihai Băcescu și Jacques Yves Cousteau – 1982

În cadrul schimburilor culturale româno-cubaneze, a facut cercetări în apele Cubei și a organizat sărbătorirea Centenarului „Grigore Antipa”, în 1967.

În 1968, devine membru corespondent al Academiei „Liguria” din Bologna și membru al Societății Senkerbergiano din Frankfurt an Main.
Ca reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe al României, a participat la Simpozionul Pacem în Maribus la Valetta (Malta).

Au urmat 10 ani de participări la congrese internaționale, expediții în Tanzania și Nord Estul Africii, si publicarea de cărți cu tematică marină.

În 1978, la propunerea ilustrului savant francez Maurice Fontaine, este distins cu medalia Prince Albert l-er de Monaco, conferită de statul francez, devine membru asociat al Muzeului de Istorie Naturală din Paris, primește Meritul Științific clasa I, si devine membru pe viață al Comitetului de Perfecționare a Institutului Oceanografic din Paris.

În 1979, publică lucrarea „Muzeele de Științele Naturii ale lumii”, iar în 1980 începe organizarea și stabilirea tematicii înființării Muzeului de Științele Naturii din Fălticeni, a cărui inaugurare are loc doi ani mai târziu.

Se pensionează la vârsta de 80 de ani și devine, pe 22 ianuarie 1990, membru titular al Academiei Române.  În același an a publicat și lucrarea „Jacques Yves Cousteau cu sabia de cristal”.
La aniversarea de 85 de ani, în martie 1993, a fost sărbătorit la Fălticeni, conferindu-i-se titlul și medalia de Cetățean de Onoare al Orașului Fălticeni, iar Muzeului Apelor din Falticeni i s-a dat numele Mihai Băcescu.

Cinci ani mai târziu, tot la Fălticeni, este sarbatorit cu prilejul împlinirii vârstei de 90 de ani, ocazie cu care i se conferă, de către Prefectura județului Suceava, Diploma și Medalia de Onoare, iar Liceul nr. 1 din Falticeni primeste numele academicianului.

Marele savant s-a stins din viață la vârsta de 91 de ani, de data de 6 august 1999, și a fost înmormântat la București.

Foto – antipa.ro

Facebook Comments

ȘTIRI