Metanie pentru Preacuviosul Episcop – vicar Timotei PrahoveanulComunitate

Metanie pentru Preacuviosul Episcop – vicar Timotei Prahoveanul

Reverenţă pentru mireanul Cristinel Aioanei

30 octombrie, ziua Sfinţilor Mucenici Zenovie şi Zenovia, precum şi a Sfântului Apostol Cleopa (semnificativă dată pentru formarea sărbătoritului!). Zi de binecuvântată slujbă liturgică a hirotonirii întru arhiereu după aproape 26 de ani de viaţă monahală a Preacuvioşiei Sale Timotei.

În haina amintirii i-am parcurs din nou treptele devenirii:

13 noiembrie 1966: s-a născut în ziua Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscop al Thesalonicului (cu siguranţă, un semn providenţial!);

Copilăria şi primii ani de şcoală în perimetrul Rădăşeni –Fălticeni (treapta I la Liceul „Nicu Gane”) seminarul la Neamţ, studiile teologice la Iaşi şi Bucureşti;

1 februarie 1989 tuns în monahism;

Cu dăruire de sine, osteneală şi pioşenie urcă treptele devenirii: ierodiacon, arhidiacon, ieromonah (Iaşi, 1993), protosinghel, arhimandrit (2002), exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureşti, Mare eclesiarh al Catedralei Patriarhale, Superior al Aşezămintelor Româneşti de la Locurile Sfinte.

Summa cum laude nu doar pentru doctoratul în Teologie, ci pentru toată lucrarea sa jertfelnică de rugător întru Domnul.

Acestea sunt datele care îl legitimează in nuce pe sărbătoritul de astăzi căruia aprobarea Sfântului Sinod i-a răsplătit vrednicia arhierească, însoţită de părinteştile aprecieri şi binecuvântări ale Preafericitului Patriarh Daniel.

Astăzi la Rădăşeni, la Fălticeni şi în împrejurimi, la Lămăşeni, Hreaţca, Mereşti şi Sasca Mică, acasă sau în instituţii, în cancelarii şi spaţii publice, în paraclisul inimii noastre ne-am bucurat privindu-i şi acolo şi în acelaşi timp aici pe preasfinţiile lor Petru şi Constantin, Ionel şi Tudorel, Constantin şi Liviu, Gheorghe şi Daniel, Daniel şi Ionuţ, pe stareţa Buciumenilor şi pe primarul Rădăşenilor. Şi am avut alături alese feţe din ierarhia Bisericii Ortodoxe din Australia şi Noua Zeelandă, din Europa de Nord, din Spania şi Ungaria ori din episcopiile româneşti. Şi pe colegii de seminar şi teologie ai hirotonitului. Iar Doamna, mama Elena Aioanei, modestă şi puternică, a trăit momente unice încercând să-şi învingă emoţia şi să fie sprijin de nădejde fiului – episcop. Patriarhia s-a strămutat în toposul fălticenean, în catedrala din noi, pentru a celebra un om între oameni, un vrednic între vrednici, un ales între aleşi, un credincios între credincioşi.

Momente unice şi solemne: semnătura „din mila lui Dumnezeu… cu a mea mână”; îmbrăcarea vestmântului; Isaia dănţuieşte; Laudatio Preafericitului Daniel pentru activitatea sacramental – liturgică şi spiritul gospodăresc al Alesului: „Să ne rugăm pentru dânsul…”; cuvântul hirotonitului despre Treime şi Unime, jurământul de supunere şi ascultare, de respect al celor şapte Sinoade Ecumenice „cu sfântă emoţie şi mare evlavie”; investirea cu mantaua arhierească, crucea şi mitra, însemnele păstorului ce-şi păstoreşte turma. Chemarea la arhierie presupune dar şi har.

Şi întoarcerea în timp prin câteva borne: biserica lui Zenovie de la Ţarna-Mare, prezenţa arhimandritului Cleopa şi a lui Paisie Olaru la Rădăşeni, amintirile de la Sihăstrie şi Neamţ. Omagiu celor care l-au format.  Şi un cuvânt sincer „rădăşenenilor şi fălticenenilor mei dragi”.

Am fost la Patriarhie? Sau Patriarhia şi marele sărbătorit a fost azi acasă? Cântăm în cor, preoţi şi mireni: Axios! Dignus est! Vrednic este!

foto: basilica.ro

ȘTIRI

error: Content is protected !!