Istoria Pieței Agroalimentare din FălticeniLocal

Istoria Pieței Agroalimentare din Fălticeni

Dintotdeauna Fălticeniul a reprezentat o atracţie pentru comercianţi, în principal datorită poziţiei sale aflată la intersectarea drumurilor comerciale dinspre fostul Imperiu Austro-Ungar sau cel Ţarist şi în continuare spre Dunăre.

În 1893, Primăria Fălticeni a pus pentru prima dată problema amenajării unei piețe agroalimentare care să permită expunerea de produse spre vânzare oricărei persoane interesate şi care, astfel, să contribuie la dinamizarea vieţii comerciale particulare a oraşului.

Prima iniţiativă concretă în această privință a avut-o primarul oraşului, Matei Millo, în anul 1894. Finalizarea proiectului sub semnătura inginerului Ioan Zavlovschi s-a realizat după trei ani, în toamna anului 1897, în timpul mandatului de primar al lui Gheorghe Ghiţescu.

Hala avea o suprafaţa construită de 688 metri pătrați și era amplasată pe un teren în suprafață de 7.833 m2. Aceasta era prevăzută cu beciuri şi o cameră pentru distribuit petrol.

Terenul pe care s-a ridicat hala, care adăposteşte piaţa agroalimentară de astăzi a fost cumpărat în anul 1890 de la cetăţeanul Matei Placă, cu suma de 5.831 de lei. Ideea construirii unei hale pe temelie de piatră și cu zidărie din cărămidă a aparţinut încă de la început tot primarului Matei Millo.

Suprafaţa de teren achiziţionată de primărie în 1890, a fost de fapt destul mai mare, de câteva hectare, deoarece a permis în 1897, organizarea alături de hală a unei mari pieţe de materiale de construcţii (lemne, piatră, cărămidă, păcură etc.).

Costurile totale legate de construirea propriu-zisă au ajuns până la finalizarea proiectului, în 1897, la suma de 94.249 de lei, o sumă importantă pentru acele timpuri.

Până în 1906, în hala agroalimentară din Fălticeni legumele, lactatele şi carnea destinate comercializării erau aşezate şi expuse într-o mare „lipsă de igienă”, fiind oferite clienţilor de pe jos, în mizerie.

În momentul preluării destinelor primăriei Fălticeni în 1906 de către Ioan Alexandrescu, aspectul general al halei s-a îmbunătăţit semnificativ. Acest edil a avut iniţiativa de a construi şi de a dota piaţa cu 40 de mese acoperite care au facilitat expunerea produselor în condiții corespunzătoare.

De numele lui Ioan Alexandrescu se leagă și modernizarea acestei pieţe în septembrie 1911, când acesta a aprobat ca mesele pentru expunerea produselor să fie reparate, iar cele distruse să fie înlocuite, astfel încât „locuitorii mărginaşi cu alimente de hrană pentru vânzare care stau aici să le prezinte civilizat”. Totul a costat suma de 509 lei.

Primarul Ioan Alexandrescu a fost primul edil care a introdus o taxă de igienizare pentru fiecare comerciant de aici în sumă de 15 lei pe an. Banii colectați au contribuit din plin la aspectul de piaţă civilizată pe care l-a avut mult timp.

Acelaşi primar a reglementat și modul de depozitare şi de vânzare al cărnii de orice fel în piaţa din oraş. Din mandatul său datează primele informaţii cu privire la măcelari celebri precum Castri Iancovici şi Mendel Tâmpescu despre a căror pricepere în mânuirea cuţitelor se vorbea dincolo de limitele orașului.

Vestiții măcelari plăteau o taxă de 30 de lei primăriei şi aveau depuse garanții de 100 de lei la Creditul Financiar Urban Bucureşti conform Regulamentului Măcelarilor.

Primarul Ioan Alexandrescu, cu sprijinul viceprimarului Onoriu Mironescu, a reuşit să reglementeze şi comerţul cu zarzavaturi şi pe cel al florilor din piaţă, care se desfăşura la voia întâmplării, emiţând autorizaţii şi încasând diferite sume de bani de la Leiba Nusem Iosub, Tipra Abramovici, Sapsa Haimovici, cunoscuţi legumicultori şi florari evrei din zonă.

În octombrie 1937, în piaţă s-au făcut din nou reparaţii importante atât la mesele pentru expunerea produselor cât şi la uşi, ferestre şi la părţile de lemnărie ale acoperişului. Tot lemnul necesar acestor reparaţii şi modernizări a fost achiziţionat de primărie de la Depozitul de lemne „Ozias Bercovici” din Fălticeni.

Mai târziu, în septembrie 1939, generalul (rz.) Constantin Neculcea, primar în exercițiu, a făcut un pas important în igienizarea pieței prin alocarea sumei de 100.000 de lei din bugetul local pentru construirea unui canal colector de la hală și până la canalul principal. În acest fel, toate resturile şi mizeriile din piaţa au putut fi evacuate în timp util, zona devenind mai curată și ușor de întreținut. Acest canal colector a fost realizat de către antreprenorul de origine germană, Norbert Deutsch.

În toamna anului 1942, s-a încercat şi, parțial s-a reușit acoperirea halei, în aşa fel încât zarzavagii plătitori de impozite să fie protejaţi de capriciile vremii. Investiţia a costat 80.000 de lei, bani suportați de Primărie. În aceeaşi perioadă de timp a fost întocmit şi aprobat Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea serviciului de întreţinere a halelor şi pieţelor din oraşul Fălticeni, consecinţă a prevederilor Legii nr. 576 publicată în ,,Monitorul Oficial, nr. 48” din 15 februarie 1942.

Cu toate că acest regulament reglementa numeroase aspecte din pieţele care funcţionau în oraş, el nu s-a putut aplica decât din 28 mai 1946, când, prin Decizia nr. 45, art. 1 a primarului Maria Milieş, s-a declarat ca obligatorie respectarea acestuia de către toţi comercianţii.

Deoarece piaţa a devenit în timp extrem de aglomerată, în principal datorită prezenţei în oraş a unui număr din ce în ce mai mare de evrei refugiați, la data de 21 septembrie 1943, primăria, prin adresa nr. 6747 către Centrul Naţional de Românizare – Bucureşti, a solicitat cedarea unei suprafeţe de teren şi a unor imobile în scopul dărâmării lor pentru a ridica o piaţa de fructe şi legume modernă. Imobilele vizate erau într-o stare deplorabilă şi aparţineau evreilor Maer Candel (str. Regele Mihai I, nr. 211), Ştrul David (str. Regele Mihai I, nr. 213) şi a lui Max Schip (str. Regele Mihai I, nr. 215).

Proiectul de demolare şi de ridicare a acestei pieţe i-a avut printre susţinători pe arhitectul oraşului A.G. Vârnav, de altfel şeful Serviciului tehnic al primăriei. Demolarea imobilelor şi amenajarea locului a fost executată de către Compania a 4-a pavaj, comandată de către slt. ing. I. Zachman.

Această piaţă a mai fost cunoscută ca fiind cea din faţa localului „Gheorghe Ţanu”. Costurile ridicării şi amenajării acesteia s-au ridicat la suma de 45.000 de lei.

Prin această realizare, iniţiatorii proiectului sperau că s-ar igieniza şi înfrumuseţa atât strada de acces spre gara oraşului, cât şi o parte din strada principală (Regele Mihai I).

La terminarea războiului, conform ordinului Prefecturii Judeţului Baia nr. 8266 din 30 iulie 1945, în hală a funcţionat un punct de lucru al Centrului de Exploatare pentru Armata Sovietică. Concret, aceştia rechiziţionau, abuziv, alimentele pe care le doreau: morcovi, castraveţi, ceapă, carne, cereale etc.
În aceeaşi perioadă, prin dispoziţia tovarăşei primar Maria Milieş a fost înfiinţată Comenduirea Pieţei din Fălticeni.

Dintre măcelarii renumiţi din acea perioadă și care au lucrat în hală îi putem aminti pe: Matei Leonte, Moise Marcus, Cuteu Dumitru, Leiba Tâmpescu, Max Huber, Chelaru Ilie, Petre Tănase, Iancu Herşcovici, Petre Loghin, Zvobotă Dumitru, Jenică Vasile și pe Petrache Tănasă. Unii dintre zarzavagiii de care toate gospodinele şi jupâniţele epocii ştiau au fost: Leon Gold, Moise David, Vasile Măguleasa, Manole Vasile și Alexandru Petru. Florăresele Natalia Vasilovici şi Paraschiva Lupu au fost nelipsite din peisajul extrem de colorat al pieţei fălticenene de după război.

Toţi aceşti oameni harnici care munceau de dimineaţa devreme şi până seara târziu aduceau un venit bun şi constant din chirii primăriei. Spre exemplu, în 1933 suma se ridica la 90.900 de lei, în 1938 şi în 1939 la aproximativ 400.000 de lei, în 1947 la 3.990 de lei etc., bani pe care primăria i-a reinvestit tot în hală.

Deoarece colectarea de taxe din hală suferea mult în principal din lipsa personalului, în 1949 au fost angajaţi încă patru agenţi constatatori şi colectori de taxe, respectiv Kandel Mayer, Perlman Pâncu, Petre Mâţu şi Eftimovici Ioan.

În perioada comunistă, activitatea din piaţă a fost limitată rezumându-se la câteva tarabe unde se vindeau urzici, lobodă, hrean, mărar și alte zarzavaturi. Ne amintim şi de hărmălaia care se isca între cei care aşteptau să cumpere un peşte pescuit din iazurile dimprejurul Fălticenilor, dar și aglomerațiile care se produceau în perioada când mâncarea devine raționalizată.

Aspectul de piaţa modernă a fost realizat de-abia în urma lucrărilor din 2010. Toată investiţia s-a ridicat la suma de aproximativ 15 miliarde de lei vechi.

Investiţiile în Piaţa agroalimentară din oraş au continuat după anul 2012, când Pieței agroalimentare din Fălticeni i-au fost refăcute fundaţia, instalaţia electrică și acoperişul.

Facebook Comments

ȘTIRI