Intrarea Domnului Iisus Hristos în IerusalimReligie

Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim

Astăzi,  în Duminica a VI –a, se încheie Postul cel de 40 de zile ale Sfintelor Paști, în ziua sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim, sau cum este numită în popor, Floriile.

Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim este sărbătoarea biruinței Sale asupra morții Dreptului Lazăr, ca fiind și prefigurare sau anticipare a biruinței Sale asupra propriei Sale morți, prin învierea Sa din morți.  Această sărbătoare a Intrării Domnului în Ierusalim, face trecere spre Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos care încep din această seară cu săvârșirea Deniei din ziua de luni.

Prin intrarea Sa în Ierusalim, Domnul Iisus Hristos împlineşte un plan al lui Dumnezeu-Tatăl, şi anume planul de mântuire a întregii omeniri, arătându-ne că nu se poate ajunge la Înviere fără Cruce. Nimeni nu poate, în lumea aceasta bolnavă de păcat şi moarte, să ajungă la biruinţă fără lupta cu păcatul, care este germenele morţii.

Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, care precede sărbătoarea Învierii Sale, este ultima săptămână de pregătire pentru cei care încă nu s-au spovedit şi nu s-au împărtăşit. E bine ca cei care nu s-au spovedit şi împărtăşit până acum să o facă mai ales în Sfânta şi Marea Joi și nu în noaptea de Paşti, deoarece Sfânta şi Marea Joi este ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a instituit Cina cea de Taină, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu, Care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor” şi „Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, Care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor”.

Cu șase zile înainte de Paști,  Domnul vine în Betania şi cinează cu Lazăr, cu Maria și Marta și cu cei din jurul lor, respectând obiceiul și Legea. Lazăr „cel mort vreme de patru zile se ospătează împreună cu Hristos în amintirea faptei Lui dumnezeiești”. Marta, plină de râvnă, slujea ea însăși, arătându-și iubirea faţă de Hristos, iar Maria Îl ungea pe Domnul cu mir. Marta slujea tuturor, iar Maria numai lui Hristos Îi aducea cinste, fiindcă nu Îl vedea ca pe un simplu om, ci ca pe Dumnezeu (Sfântul Teofilact). Marta este chip al Vechiului Testament, iar Maria este chip al învățăturii evanghelice. Ea unge cu mir picioarele Domnului şi încăperea se umple „de mirosul mirului” (Ioan XII, 3), aşa cum învăţătura evanghelică a umplut tot pământul cu mireasma duhovnicească a lui Hristos. Marta reprezintă sinagoga iudeilor, care vrea să-L slujească pe Dumnezeu prin cele trupești, iar Maria reprezintă Biserica dintre neamuri, care Îi aduce lui Hristos „jertfe duhovnicești și credința binemirositoare”. Maria aduce vasul cu mir, adică „măsura desăvârşită a credinţei” (Sfântul Chiril al Alexandriei).

În această zi purtăm ramuri înverzite de copaci ( în special salcie sau flori), pentru că simbolizează florile credinței cultivate de-a lungul Postului de 40 de zile. De aceea purtăm le purtăm în mână în Duminica Floriilor care reprezintă simbolic pe oamenii care l-au primit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Ierusalim cu ramurile de finic, dar totodată reprezintă florile virtuțile dobândite de-a lungul postului. De aceea spun Sfinții Părinți că florile duhovnicești cultivate în timpul postului sunt aduse lui Dumnezeu ca daruri cultivate în ogorul sfânt al Bisericii lui Hristos, cu harul Duhului Sfânt.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să-l putem primi în inimile noastre pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, și în casele noastre, dându-ne pace, bucurie și putere să ajungem cu bine în Slăvită noapte a Învierii!

ȘTIRI