In Memoriam. Neculai Isaic ne-a adus luna de pe cerPersonalități

In Memoriam. Neculai Isaic ne-a adus luna de pe cer

O zicală din tumultul veacurilor exprimă imposibilitatea îndeplinirii unei dorințe ce trece peste puterile omenești: ți-aș da și luna de pe cer. Într-un alt mod decât voinicul din poveste care a repus luna pe cer, profesorul Isaic ne-a dăruit-o miniaturizat, la o altă scară, după chipul și asemănarea ei, drept exponat ce să concretizeze legătura pământesc ‒celest. Și nu numai Luna, ci chiar și Pământul nostru, la o altă scară, pentru a ne putea raporta și noi, pământenii, la universul infinit.

Un subtil, util, frumos și isteț joc intelectual de-a mini-creația cu înălțimi și abisuri, cu râuri și oceane, cu brâul ecuatorial și cu polii turtiți. O fotografiere a eternului nostru Pământ pe care „ne succedem generații și ne credem minunați”.

Că seriosul, inventivul și năstrușnicul profesor este atras de înalturi, realizând miniaturile cu știință și calcul exact, ne-o dovedesc exponatele sale unicat lucrate cu pasiune și responsabilitate. Și cu mesteșug de homo ludens concretizând ideea lui Johan Huizinga că mesteșugul,arta, poezia, înțelepciunea, știința ‒ toate își au rădăcinile în solul primar al jocului. Neculai Isaic este un creator de frumos științific. Pentru el „nu-i hotar” între geografie, geologie, geodezie, cartografie, topografie, astronomie. Minte didactică, inginerească, artistică și tehnică, cu serioase cunoștințe teoretice multidisciplinare, cu talent și inventivitate, toate s-au turnat fericit și armonic în omul pasionat de miniaturi siderale și telurice.

Omagiu părintelui nostru‒Pământ. Omagiu însoțitoarei celeste ‒ Luna. Și nu fotografii de suprafață, ci de detaliu și de adâncime, cartografiat cu minuțiozitate. Și pictură, și sculptură, și arhitectură, și imagine 3D, și știința calculului, și măiestria realizării. Operă științifică și operă artistică. Minuțiozitate tehnică. Și meticulozitate, pasiune, răbdare în execuție și finisare.

Dăruire și consum de energie și cheltuieli materiale. Cu privațiuni, ba chiar sacrificii. În jur cu oameni care l-au înțeles și ajutat (primarul Costică Arteni), cu oameni care l-au încurajat (academicianul Mihai Băcescu, fondatorul Muzeului Apelor), cu oameni care l-au admirat (cosmonautul Dimitrie Prunariu – prin mamă de sorginte fălticeneană), cu noi toți care îl prețuim.

Profesorul de la Ciumulești ‒ Vadu Moldovei este cuprins de flacăra pasiunii creatoare. Un dar înnăscut căruia i-a dat ghies în momente de răscruce. […]

Pertinentele recunoașteri ale Iuliei Văcărașu (Revista Terra, S.S.G., Anul XI), reluate de C. Cocerhan întru dreapta cinstire și recunoaștere a meritelor profesorului Isaic ne îndreptățesc să-l înscriem în rândul celor ce s-au folosit de astronomie pentru a descifra tainele corpurilor cerești. Modestul „creator de globuri” este un om de mare subțirime intelectuală ducând o viață fecundă de atelier între tratate științifice, atlase, hărți, cartoane, culori, plexi și dălți, multe dălți.

„La o machetă, ca la oricare construcție, este important scheletul, iar eu îl proiectez și îl execut din cuie și sârmă, apoi urmează modelarea la scară și formă, grafica, suporturile, și mecanismele de rotație, etc.”

Miniaturile geografice redate cu fidelitate se regăsesc acasă, la Fălticeni, la Suceava, la Muzeul „ Grigore Antipa”, ba chiar și la un muzeu privat de astronomie din Texas. Iată că cel ce se definește cu modestie simplu meșter și care a călătorit în 15 țări, a realizat miniatura globului lunar cu diametru de 70 cm și dincolo de ocean.

Pasionatul de Pământ și Cer mărturisește irezistibile proiecte pentru care se documentează având însă nevoie de hărți speciale făcute prin satelit și de alte documente de la marile centre de cercetare din lume. Planeta Marte este obiectul cercetării din prezent. Dorește s-o aducă miniaturizat pe pământ și s-o așeze întru dreaptă cinstire.

Pământul, Luna și Marte cu diametrele 70 cm, 18 cm și respectiv 38 cm pentru a le evidenția pe fiecare în parte și în totalitate și prin colorit specific: Pământul viu ‒ verde, Luna moartă și aridă ‒ cenușie, Marte ‒ roșcat.

„Dacă treci râul Selenei” îndrăznești să vezi canalele de pe Marte și Planeta Albastră nu prin mitologie, nu prin zbor icaric, nu prin SF, nici prin cădere adamică, ci prin astronomia coborâtă și realizată cu vocație în miniaturi ce intuiesc și transpun frumosul din nemărginit și infinit aici, pe Terra. Prin ani de muncă perseverentă, N. Isaic a câștigat pariul cu sine și merge mai departe.

Pentru că N. Isaic este un îndrăgostit de Univers și percepe muzica aștrilor și este ademenit în termeni poetici blagieni de „erele sferele”.

 

Mioara Gafencu, Sorin Gafencu, decupaj din cartea

Vintilă Șiadbei și Haralambie Ciocan,Dimensiunile timpului, Editura StudIS, 2014

ȘTIRI