Gazeta „Răvaşul poporului” este un exemplu unic de probitate şi dăruire în activitatea gazetăreascăRestituiri

Gazeta „Răvaşul poporului” este un exemplu unic de probitate şi dăruire în activitatea gazetărească

Convinşi fiind de necesitatea şi utilitatea ziarelor locale, Mihail Sadoveanu şi Artur Gorovei scoteau, la Fălticeni, pe 15 noiembrie 1907, primul număr din “Răvaşul poporului”.

Revista era socotită, la vremea respectivă, cea mai bună gazetă pentru lumea satelor, nu numai din Fălticeni, ci din întreaga ţară.

 “În 1906 întorcându-mă din Bucureşti şi aşezându-mă din nou în Folticeni, cu intenţia de a mă devota complet literaturii, am reluat legăturile cu Artur Gorovei. Am găsit în prietenia lui sprijin şi îndestulare sufletească. Nu ne pierdem timpul cu discuţii vane şi cu reverie. Eram doi oameni care se asociau ca să li se pară viaţa mai puţin penibilă şi oamenii mai puţin răi.” (..)Din această întovărăşire destul de trudnică şi cu totul dezinteresată, s-a născut şi ideea unei gazete de educaţie cetăţenească şi îndrumare economică. Aceasta a fost “Răvaşul poporului”,  mărturisea însuşi Sadoveanu.

Se asociau, la îndemnul celor doi, o seamă de intelectuali foarte inimoşi şi neobosiţi.

Procesul-verbal de înfiinţare a gazetei, întocmit la 30 mai 1907, era semnat de M. Sadoveanu, B. T. Kirileanu, folclorist şi învăţător în Holda Broştenilor, frate cu G.T.Kirileanu, Nicolae Stoleriu, care, după încetarea apariţiei acestei reviste va scoate “Vestitorul satelor”, N. Catrinici, V. Cornescu, Al. Vasiliu-Tătăruşi şi Ilie Mihăilescu, autorul unei lucrări, “Ionică fluieraş”, ce aminteşte de povestitorul humuleştean.

Revista, o adevarată enciclopedie pentru săteni, cuprindea articole cu caracter medical, juridic, agricol, dar şi “o povestire, o anecdotă, preţurile în târguri ale produselor ţărăneşti şi felurite veşti în care se concentrau mai ales ştirile bune despre cooperaţie şi nenorocirile aduse de alcoolism.”

“Redacţia şi administraţia revistei se găsea la locuinţa lui Sadoveanu din vremea aceea, căsuţa din apropiere de craşma lui Oişie, pe care o avea de zestre de la soţia sa, Ecaterina Bâlu. La această căsuţă se oprea din când în când Artur Gorovei, cu docăraşul său, şi în cămăruţa dinspre drum făceau împreună selecţionarea materialului şi de cele mai multe ori corectura lui.”

Foaia acesta, foarte îngrijit tipărită şi ilustrată la Tipografia “Saidman”, a apărut, bilunar, între 15 noiembrie 1907 şi 1 octombrie 1909, în total 42 de numere şi a fost răspândită în întreaga ţară. După plecarea lui Sadoveanu la Iaşi, revista îşi va înceta apariţia.

S-a bucurat de o bună primire din partea cititorilor, reuşindu-se ca, într-un timp relativ scurt, să se ajungă de la un tiraj de 3.500 de exemplare la un tiraj de peste 7.000 de exemplare.

E vrednic de reţinut faptul că administratorii “Răvaşului” au refuzat subvenţia acordată de Spiru Haret iar faptul este de-a dreptul unic. Motivaţia se poate găsi printre rânduri.

Gazeta  apărea imediat după răscoalele din 1907 şi “cei doi fălticeneni vroiau să rămână puri, să nu li se poată spune că sunt în solda unui guvern care în afară de vorbe nu făcea nimic substanţial pentru uşurarea vieţii ţărănimii. Sângele ţărănimii vărsat din ordinul conducerii liberale nu se uscase încă şi cei doi cărturari şi scriitori fălticeneni nu doreau să-şi scoată gazeta cu banii oferiţi tocmai de acest guvern, chiar dacă oferta se făcea printr-o personalitate de mâna întâi, ca Spiru Haret.

Apoi vroiau să aibă mâinile libere. Să scrie după propria lor conştiinţă, fără să primească dispoziţii sau sugestii.

Repetăm: e un exemplu unic de probitate şi dăruire în activitatea gazetărească care, de obicei, la vremea aceea, se alimenta din izvoare mocirloase şi fetide.”

Sursa: Vasile Gh. Popa, “Fălticenii – Mic lexicon cultural – turistic”

ȘTIRI