„Extract de moarte” – Învățătorul sublocotenent Popescu NicolaeRememorări

„Extract de moarte” – Învățătorul sublocotenent Popescu Nicolae

„Act de moarte din anul 1916 luna August ziua 31 ceasurile cinci după amiază a încetat din viaţă în câmpul de luptă la Orlat Transilvania D-l Sublocotenent Popescu Nicolae în vârstă de 21 de ani, de profesie învăţător,(…) fiul d-lui Vasile Popescu şi al d-nei Mariţa Popescu(…)”

La un veac de la sfârşitul Primului Război Mondial şi de la înfăptuirea Marii Uniri, este de datoria noastră să ne gândim şi să scriem despre aceşti martiri pieriţi înainte de vreme, eroi care au rămas nişte anonimi pentru majoritatea dintre noi.

Sublocotentul de rezervă  POPESCU V. NICOLAE  este cel dintâi învăţător din județul Baia căzut pe câmpul de bătălie.

Cu el, “prima jertfă”,  începe institutorul Constantin I. Spiridon, el însuşi participant şi rănit în primul război mondial, volumul  “Grădina morţii – Amintiri despre primul război mondial”, publicată la Editura Saidman din Fălticeni, în 1934.

Lucrarea relatează  faptele de armă ale învăţătorilor din județul Baia, care au căzut pe câmpul de luptă în marele război 1916-1918, pentru libertatea şi întregirea neamului românesc.

“S-a născut  în cătunul Ioneasa din jud. Baia, pe 29 noiembrie 1894(…) După terminarea cursului primar în sat, Niculită s’a înscris la gimnaziul Alecu Donici, azi Nicolae Ganea (… ) Isprăvind gimnaziul în 1912 s-a înscris în cl.IV-a la Şcoala normală din Craiova, de unde a absolvit cu succes în vara anului 1915(…) Cel dintâiu ca şi cel din urmă post de învăţător şi-a luat la Baia.”

 „Voinic, înalt şi frumos. Numai 21 de primăveri. Când viaţa e mai dragă.

 Ce n’ar fi vrut să relizeze şi el pe lume ca apostol?

 Câte visuri nu frământau poate sufletul său?

 Câte planuri scumpe nu vor fi străfulgerat inima lui tânără?

 Câte doruri, câte taine?…

 Dar, războiul a pus capăt la toate.

 Învăţătorul N. Popescu aparţinea ca ofiţer Regt. 5 Vănători Dolj.”

Plecarea la război o povesteşte autorul din amintirile tatălui tânărului învăţător:

„De cum a primit ordinul de chemare n’a zăbovit o clipă. A predat şcoala, şi’a luat rămas bun de la şcolarii săi iubiţi îmbrăţişându-i, şi a plecat.(…)

„Trecând prin sat la casa părintească, ne-a sărutat pe toţi şi a eşit. O poză ce-o avea cu el a scos-o dintr’un carnet şi dând’o maică’si i-a zis: „păstraţi-o scumpă mamă nu se ştie de mă mai vedeţi”.

Şi n’a scos o lacrimă. Era împietrit. L-am sărutat cu toţii. L’am petrecut până la poartă. Eu l-am mai urmat puţin. L-am mai sărutat odată, sărutarea de pe urmă.

Mamă-sa de durere dela poartă n’a mai putut păşi.

A luat fotografia şi-a ţinut-o multă vreme în sân.

De atunci nu l-am mai văzut pe Niculiţă.

ȘTIRI