Eugen Dimitriu – Restituiri Aurel George StinoPersonalități

Eugen Dimitriu – Restituiri Aurel George Stino

Pentru a nu ştiu câta oară, iată-mă, din nou, datoare a vă mulţumi, neostenite condeier, cronicarul urbei în care trăiesc, domnule Eugen Dimitriu, pentru nepreţuitul dar pe care mi l-aţi trimis prin bunăvoinţa domnului profesor Nelu Mihăilă, căruia, deasemeni, îi mulţumesc.

Ce poate fi mai de preţ pentru o fostă elevă decât să aibă posibilitatea de a-şi cunoaşte mai bine un fost profesor, de a-i întregi imaginea prin informaţiile despre activităţile “extraşcolare” dăruite de cartea dumneavoastră, “Restituiri – Aurel George Stino”.

De aceea, am primit şi am privit cu smerenie acest minunat volum ce cuprinde un număr de 535 pagini, realizat de către dumneavoastră prin îmbinarea într-un mod plăcut şi atractiv a înformaţiilor pe care prin vocaţia de arhivar le-aţi adunat de-al lungul anilor.

Cred, domnule E. Dimitriu, că aţi fost înzestrat de Dumnezeu cu harul de a fi un neobosit culegător de informaţii, date personale, activitate literară, culturală a personalităţilor acestui meleag, şi pe care, în anii lungi de scriere neostenită, ni le-aţi dăruit nouă, fălticenenilor, moştenitorii de drept ai acestor restituiri.

Volumul, prefaţat de către domana Elena- Brânduşa Steiciuc, profesor universitar, este structurat pe capitole. Primul capitol cuprinde prezentarea familiei de cărturari în care s-a născut, a crescut şi s-a dezvoltat din punct de vedere intelectual şi cultural Aurel George Stino; atmosfera din casa părintească,  citez din „Memoriu de activitate” al acestuia: ” În casa modestă a părinţilor şi bunicilor, au păşit personaje ca Vasile Conta, N. Beldiceanu, Miron Pompiliu, Elena Sevastos, Artur Gorovei, Anastase Simu, pictorul Băncilă, M. Sadoveanu, Eugen Lovinescu, contemporanistul dr. V. Lateş , etc. etc. ”. Astfel s-a format cel ce avea să devină profesorul de Limba franceză Aurel George Stino.

Apoi, în mod fericit, urmează un alt capitol ce cuprinde proza scurtă scrisă de către acesta, şi care, în momentul în care am citit-o, mi-a produs o adevărată reverie atunci când am absorbit-o cu privirea şi am descoperit o nouă faţetă a sufletului domnului profesor;  multitudinea de sentimente pentru tot ceea ce îl înconjura, bogăţia metaforelor folosite în exprimarea acelor sentimente. Astfel: Gânduri pentru o iconă veche; pentru natura înconjurătoare: Un brad dintr-o grădină, Toamna prin Buciumeni; apoi pentru oameni, gângănii, flori.

Repet, este minunat să descoperi aceste trăiri ale sufletului celui care ţi-a fost profesor de Limba franceză, şi asta numai pentru că, atunci când l-ai cunoscut, tu nu erai decât o adolescentă cu mintea crudă şi gânduri confuze.

Volumul continuă cu evocări ale personalităţilor literare care s-au născut sau au locuit în oraşul nostru: I. Creangă, M. Sadoveanu, N. Beldiceanu, Nicu Gane şi multe altele, pentru că meleagul nostru drag a atras numeroase astfel de personalităţi care trăiesc şi astăzi, fiecare în colţişorul său din Galeria oamenilor de seamă a oraşului, la realizarea căreia, din anul 1972, domnul E. Dimitriu şi-a adus din plin obolul, trudind până la desăvârşirea acesteia.

După amplele evocări ale acestor numeroase personalităţi, ce cuprind un numar de peste 200 de pagini, volumul de faţă continuă cu „Antologia dragostei şi a femeii”, reprezentată prin traduceri din scriitori şi poeţi din: Arabia, Cehoslovacia, China, Finlanda, Japonia şi Lituania. Dar mai ales prin acel număr de 900 de aforisme despre femei, emise de către scriitori, oameni de cultură, dar şi politicieni din lumea largă. Ele sunt reproduse în ordinea alfabetică a numelui autorilor pe un număr de 77 de pagini. Câtă muncă şi răbdare i-au trebuit oare autorului pentru realizarea acestei culegeri ?! Este de-a dreptul impresionant.

Urmează imensa corespondenţă pe care acesta a purtat-o cu personalităţi din ţară, dar mai ales, personalităţi din străinătate, corespondenţă reprodusă integral pe multe pagini care ne relevează, de fapt, generozitatea intelectuală şi umană a  acestuia.

Stimate domnule Eugen Dimitriu, mereu mi-aţi bucurat ochii şi inima aducându-mi aminte de cei ce mi-au fost profesori printr-un adevărat privilegiu oferit de “întâmplare” – ce fericită întâmplare!

Elevii îi privesc pe dascălii lor doar ca pe ceea ce reprezintă ei – profesori ce le predau anumite obiecte. Mintea lor crudă de adolscenţi nu le poate permite să cuprindă şi ceea ce se află în spatele faţadei de profesor, nu au cum să înţeleagă multitudinea preocupărilor acestora.

De aceea, ceea ce realizaţi dumneavoastră prin aceste Restituiri; la fel ca şi doctorul scriitor Vasile V. Popa care, iată, prin strădania şi abnegaţia sa, l-a repus în drepturi pe părintele său, neuitatul profesor de limba română, Vasile Gh. Popa, prin publicarea realizărilor literare ale acestuia; reprezintă de fapt o mai bună cunoaştere a unor intelectuali ce ne-au fost contemporani şi care, la rândul lor, au îmbogăţit zestrea culturală şi spirituală şi aşa vastă a oraşului nostru.

Aşa cum am mai spus, am avut privilegiul să fiu eleva unor astfel de dascăli, despre care am acum posibilitatea să aflu atât de multe, să pot realiza că au fost adevărate personalităţi complexe, şi care, la rândul lor, au ajutat la formarea altor noi asemenea oameni de cultură ce îi urmează prin aceleaşi aspiraţii, şi anume: Nicolae Labiş, Mihai Gafiţa, Grigore Ilisei, Vasile V. Popa, Mihai Iacobescu şi încă mulţi alţii.

De aceea, de câte ori paşii mă poartă prin prajma Grădinii liniştii, nu pot să nu mă opresc în faţa acelui simbol de neuitare, ridicat in memoriam de către familia Maria şi Nicolae Mitocaru, şi să le închin câteva gânduri pline de respect şi recunoştinţă celor pomeniţi.

Mult stimate cronicar al urbei noastre, domule Eugen Dimitriu, ca şi altă dată, vă mulţumesc cu plecăciune, pentru minunatul dumneavoastră dar.

Vă doresc multă sănătate şi puterea de a mai realiza şi alte astfel de restituiri, pentru bucuria inimilor fălticenenilor, pentru a reaminti tuturor acel renume de oraş cu mare densitate de oameni de seamă, dar și numele de „Mica Veneţie”, aşa cum i se spunea cândva orăşelului nostru.

Cu plecăciune, Coca Maria Udişteanu.

ȘTIRI