Eugen Dimitriu – Am strâns toamnă după toamnăCultură

Eugen Dimitriu – Am strâns toamnă după toamnă

Dacă este început de octombrie, este cel mai nimerit prilej de a vorbi despre un om care a trăit pentru istoria orașului Fălticeni, dar mai cu seamă pentru cultura ce înmugurea (și încă înmugurește, am curajul s-o spun) cu fiece rază solară din primăvara simțirii noastre.

Acest om a împlinit zilele acestea 96 de ani, de aceea noi îi spunem din inimă ,,La mulți ani sănătoși!’’ domnului Eugen Dimitriu, cronicarul orașului Fălticeni.

Când am urcat scările pentru a-l vizita în apartamentul său de la Suceava, însoțită de prietena mea, profesoara MattylenaBoicu, cea care mi-a și propus să o însoțesc, făcându-mi astfel ziua mai bogată și inima mai plină, ușa domnului Eugen Dimitriu ne aștepta deschisă, ca o bucurie gata să înfrățească și să dea rod.

Câtă bunătate, câtă modestie și cât bun simț ne-a fost dat să regăsim într-un om care a trăit și bune și rele, dar care nu și-a trădat idolul: orașul Fălticeni.

Nu ne-a fost greu să declanșăm trăirile gazdei noastre, căci amintirile au dat năvală în sufletul domnului Eugen Dimitriu, dar nu amintiri personale, ci legate de marea sa iubire: cultura și arta din orașul de pe Șomuz.

Am fost profund impresionate de luciditatea interlocutorului, de imensa sa memorie, de vasta sa cultură, dar mai ales de bunătatea și blândețea cu care ne-a învăluit.

96 de ani săpați pe frunte și pe obraz, 96 de toamne cu frunze vesele ori triste, dar în același timp 96 de inimi în pieptul cronicarului mult iubit.

Este cunoscut faptul că domnul Eugen Dimitriu a scris 33 de cărți despre orașul Fălticeni și Bucovina, fiind deținătorul a sute de fotografii vechi cu mari personalități ale culturii și artei din zona Fălticeni, dar și a zeci de scrisori semnate de oameni de cultură: scriitori, muzicieni, pictori, actori din Fălticeni și împrejurimile Fălticeniului.

Dacă cineva a dorit să cunoască întâmplări autentice cu oameni de cultură, dacă cineva simțea o mare bucurie să stea de vorbă cu oamenii și să descopere întâmplări și fapte inedite, dacă cineva străbătea la pas, pe arșiță și vânt străzile din Fălticeni, acela a fost Eugen Dimitriu.

Îl doare soarta care a fost de multe ori nedreaptă cu oameni valoroși, îl doare ignoranța unor confrați de altădată, îl dor clădirile cu o arhitectură minunată azi dărâmate, multe dor pe lumea aceasta, iar viața de multe ori ne arată că ea deține controlul a tot și toate, dar mai ales asupra noastră.

Este de prisos să amintim aici respectul pe care i-l purtăm, bucuria ce o trăim că l-am cunoscut.

Elevii de la Colegiul ,,Mihai Băcescu” din Fălticeni și de la Clubul Copiilor Fălticeni, profesorii de la acest minunat colegiu a cărei absolventă este și subsemnata (prin echipa managerială formată din Suseanu Claudia, Chirilă Silvia și Tuca Mariana) transmit cele mai calde urări de bine acestui om atât de valoros.

Eu și buna mea Matty am fost mesagerele tuturor, căci nu ne-am dorit să-l obosim printr-o prezență prea numeroasă.

Dar nu a obosit, doar timpul, veșnicul dușman, ne-a amintit că trebuie să plecăm. Ce mai, o adevărată enciclopedie!

Eu una m-am simțit atât de neînsemnată în preajma dumnealui, fără nicio umbră de înfumurare, de aroganță, din contră, ochii vioi și inteligenți ai gazdei ne priveau cu blândețe de patriarh și s-au bucurat sincer că ne-am amintit că undeva, sub cerul Sucevei trăiește un OM.

La despărțire ne tot spuneam vorbe calde și sincere, și iar amânam plecarea, când la un moment dat, dumnealui, sărutându-ne mâinile, a făcut asupra noastră semnul Crucii. Există o dovadă mai mare de prețuire?

Coboram scările, iar domnul Dimitriu încă stătea în pragul ușii și ne petrecea cu privirea. Iar noi i-am răspuns cu încă un zâmbet țâșnit din inimă.

Facebook Comments

ȘTIRI