Eroi ai hărții mele. Lansare de carte la Vadu MoldoveiRememorări

Eroi ai hărții mele. Lansare de carte la Vadu Moldovei

Cine s-ar fi gândit că se poate întocmi o hartă a eroilor?

Mulți dintre noi poate că nu ne-am gândit că eroii, oameni simpli, ca mine și ca tine, bărbați luați de la plug și de la coasă, ori feciori cărora abia le creștea mustața, nu au apărut și nu vor apărea în manualele de istorie.

Eroii aceștia pe care nu-i găsim în paginile manualelor nu au purtat lozinci false, nu s-au bătut cu pumnii în piept în fața aparatelor de filmat. Eroii adevărați, dragii mei, și-au lăsat mamele plângând în poartă, și-au lăsat copiii orfani, și-au lăsat satul pentru a muri pentru țară și pentru neam.

Domnul Constantin Crăciun, dincolo de faptul că este colonel, este un om cu adânc respect pentru eroii care au fost, un om cu adâncă prețuire pentru veteranii de război, bătrâni cu care a stat și încă mai stă de vorbă ore în șir, cu creionul în mână și cu a sa conștiință pe frunte.

Stând de vorbă cu veteranii de război și ascultându-le mărturiile, colonelul Constantin Crăciun a adunat experiențele războiului trăite de oamenii de la țară, ca pe niște nestemate prinse pe stema inimii, în cartea intitulată ,,Eroi ai hărții mele’’.

Harta este cea a județului Suceava, autorul mulțumindu-le ,,eroilor mei pentru onoarea acordată de a-i asculta și nota lecțiile lor de viață, de a le lăsa povestirile lor spre contemplare urmașilor noștri de mâine și din vecie…’’, mulțumiri pe care le aduce în Cuvântul înainte intitulat ,,Eroi și eroism’’.

Lansarea cărții ,,Eroi ai hărții mele’’ a avut loc vineri, 5 aprilie 2019, la Școala Gimnazială din Vadu Moldovei.

Directoarea școlii, profesoara Iacob Alina, ne-a întâmpinat cu versul arghezian ,,Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!’’, iar grupul vocal ,,Miorița’’ al școlii gazdă a dat greutate evenimentului prin intonarea Imnului de Stat ,,Deșteaptă-te, române!’’, făcând ca inimile să ne bată mai cu putere.

Alegerea ca prezentarea cărții să fie făcută de către doamna profesoară Bîrleanu Virginia a fost una inspirată, deoarece dumneaei a trăit toată viața pentru școală, pentru educarea copiilor, pentru a valorifica tot ce este frumos, pur și adevărat în Vadu Moldovei. Dumneaei a precizat în cuvântul său că ,,ne aflăm pe aceste meleaguri pe care și-au lăsat amprenta Găneștii; ne aflăm pe aceste meleaguri pe unde a trecut cândva albia râului Moldova, existând multe mărturii în acest sens.’’

 Doamna profesoară Bîrleanu Virginia ni l-a prezentat pe autorul cărții prin câteva date biografice, subliniind dăruirea cu care acesta se ocupă, în calitate de redactor-șef, de revista ,,Plăieșii’’, o revistă cu caracter cultural-istoric.

Se pare că domnul colonel Constantin Crăciun are în sânge cultul eroilor, nu doar prin publicarea acestei ,,cărți-document’’, cum a spus dna Bîrleanu, deoarece ,,o carte de acest fel nu se poate scrie oricum, o carte a mărturiilor celor care au fost pe front’’ reprezintă ,,o pagină de istorie adevărată’’. Doamna Bîrleanu Virginia descrie în câteva cuvinte coperta cărții, realizată cu mult simț istoric și artistic de Alex Pantea: sub crucile soldaților necunoscuți stau îngropate visele acelor tineri, dorul lor de casă, viața pe care și-au imaginat-o cu pruncii pe genunchi, nu sub un pământ străin, nu sub un cer îndepărtat. În interior, Mausoleul de la Mărășești, încadrat de portrete ale veteranilor de război ne poartă în trecut, în istoria ce s-a scris cu jertfă umană.

Iată ce concluzionează IPS PIMEN, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, în ,,Cuvânt de bunăcuvântare’’: ,,Prima cronică a neamului nu este scrisă pe hârtie, ci este săpată pe piatra Columnei lui Traian și ea vorbește tuturor despre cine ne-au fost strămoșii.’’ Doamna Bîrleanu nu trece cu vederea de Prefața semnată de istoricul comandor Gheorghe Vartic, citându-l: ,,Eroii hărții colonelului Constantin Crăciun sunt oameni din toate categoriile sociale – țărani, muncitori, funcționari, militari cu grade de la soldat până la general – cu destine diferite, dar care și-au făcut exemplar datoria față de patrie.’’

În cele 234 pagini ale cărții, sunt prezentate peste 30 de chipuri de veterani de război, autorul fiind ,,un bun portretist’’, căci nu trece direct la redarea mărturiilor însemnate, ci mai întâi îi prezintă din mai multe perspective: date personale, locul natal, dar aduce în fața cititorului și  portretul psihic al fiecărui protagonist.

Lucru demn de luat în seamă, autorul redă întâmplările prin care eroii au trecut acolo, în prima linie a frontului, în graiul dulce moldovenesc rostit de veterani, dând o notă suavă și emoționantă cărții: ,,Foamea șî grija mâncării mă făcia sî visăz zâlili ge-acas’, cu tăți în juru mesii plinî di mâncari, avem pe-ndestulati… Noaptia mă gândiam la ai mei, ci-or faci oari!’’ Prezentarea cărții, făcută cu pricepere de dăscălița de Limba și literatura română Bîrleanu Virginia a fost presărată cu lecturarea unor fragmente din carte, liniștea din sală redând parcă trăirile celor prezenți la auzul acestor mărturii, uneori de-a dreptul cutremurătoare.

Drept dovadă a faptului că această carte a fost bine gândită și concepută, este și aceea că fiecare capitol destinat unui erou-veteran are un motto ales de autor din chiar mărturisirile interlocutorului, ca o concluzie, ca o esență a întâmplărilor: ,,Am luptat ca niște lei!’’ (veteran Mandache I. Nicolae); ,,Din munții Tatra până la Fălticeni am venit pe jos.’’ (veteran Constantin Sumanaru din Valea Glodului); ,,Am plecat la război cinci frați și trei cumnați.’’ (veteran Gheorghe Constantin din Rotunda, com. Liteni); ,,Părinții mei au apucat ultimul tren din Cernăuți spre țară, altfel ajungeau undeva în Siberia.’’ (veteran Frățian Orest Melentie), ,,L-au omorât pe tata ca pe un câine!’’ (veteran Gheeorghe Mircea Simioniuc din Burdujeni Suceava), ,,A fost bine că nu a trebuit să-mi taie piciorul!’’ (veteran Toader Răileanu) etc.

Să nu uităm să amintim și de imaginile din carte, fotografii ale veteranilor, dar și ale monumentelor închinate celor care au luptat pentru apărarea țării.

Multe ar fi de redat din cuvântul doamnei profesoare Bîrleanu Virginia, dar nu ne permite spațiul. Dumneaei a încheiat cu îndemnul adresat tinerilor de a-și întocmi o mică bibliotecă acasă, cu îndemnul de a citi, căci numai prin studiu și lectură, numai prin savurarea mirosului tiparului ne putem cunoaște trecutul, rădăcinile și istoria.

În continuare a luat cuvântul domnul colonel Nicolae Niga, directorul revistei ,,Plăieșii’’, care a spus că toată cartea este foarte interesantă și pornind de la titlul cărții, s-a adresat direct eroilor cunoscuți sau anonimi: ,,Când țara te-a chemat, tu n-ai șovăit. Ai rostit Doamne-ajută! și făcându-ți cruce ai pornit la bătălie. Ai schimbat plugul și coasa cu arma. Te-ai învelit cu mantaua cerului.’’ Dumnealui a înțeles pe deplin mesajul cărții: omagierea eroilor.

Domnul colonel Davidel Dumitru vede în carte un mic ,,pomelnic’’ al eroilor care au luptat fără ezitare pentru țară, și găsește foarte inspirată alegerea localității Vadu Moldovei ca loc de lansare a acestei cărți.

În primul rând între copertele cărții se află și mărturiile a trei veterani de război din Vadu Moldovei: Manole Neculai (,,Am luptat pe toate fronturile în Războiul cel Mare din 1916-1919’’), Ion Lupu (zis Leon) (,,Din patru frați, unul a trecut și prin lagăr la ruși.’’) și Suman Constantin (,,Pe front mă bucuram în fiecare dimineață că văd soarele, însemna că am mai trăit o zi!’’), dar și mărturiile dnei profesoare Bîrleanu Virginia despre evacuare.

Acești oameni din Vadu Moldovei au îndurat, ca toți soldații români, foamea, setea, frigul, spaima. Mulți dintre soldați, aproape copii, își strigau mamele în momentele de agonie. Mărturisirile sunt dureroase, dar spuse cu patos, cu iubire de țară și cu precizie, parcă s-ar fi întâmplat ieri, și corecte din punct de vedere istoric. Multe a avut de îndurat soldatul român în tranșee sau în lagăre: au băut apă din urma calului, au mâncat pâine înghețată, au dormit pe picioare în timpul marșurilor de sute de kilometri.

Autorul a argumentat de ce a dorit să-și lanseze cartea la Vadu Moldovei: ,,Am venit aici pentru că de aici este doamna profesoară Bîrleanu Virginia și de câte ori o vizitez, descopăr lucruri noi și preocupări deosebite ale dumneaei. Dumneaei mereu a descris faptele de istorie ale acestor meleaguri. Însuși tatăl dumneaei a fost ostaș în Primul Război Mondial. Frontul fiind pe Suha-Oglinzi, doamna profesoară ne-a explicat ce a însemnat evacuarea, datorită faptului că în sat era rezerva armatei ruse. Am venit aici pentru că ,,am stat de vorbă’’ cu caietul lui Manole Neculai (el neștiind carte, i-a dictat unui nepot să scrie prin ce a trecut în război). Vreau să vă spun că Manole Neculai m-a învățat istorie: citindu-i mărturisirile, a trebuit să mă documentez și țin să subliniez că totul era corect, exact. Am venit aici pentru povestea lui Suman Constantin, cel care a făcut premilitara la Ioneasa. Povestea acestor eroi se completează una pe alta. Pentru mine nu sunt eroi doar cei care au murit: mama este  eroină, profesorii sunt eroi. Dar nu vreau să fac acum teoria eroismului. Am venit aici pentru directoarea școlii cu care am mai colaborat, am venit aici pentru dna Lenuța Rusu.’’

În sală au fost prezenți urmași ai eroilor veterani de război: Vasile Manole (fiul lui Manole Neculai), Aurica Pascaru (urmașa lui Pascaru Ion), Anișoara Pintilie (fiica lui Ion Onofrei, rănit pe front în al doilea Război Mondial), Pintilie Spiridon (urmașul lui Pintilie Spiridon), Costică Sandu (fiul lui Nastase Sandu, cel care a murit înainte de a-și cunoaște fiul) și mulți, mulți alții.

Manifestarea s-a încheiat cu interpretarea unor cântece de cătănie de către Grupul MOLDAVA de la Clubul Copiilor Fălticeni. Cântece precum ,,Pleacă Ghiță în armată’’, ,,Lină Chirolină’’, ,,Trece-un tren cu militari’’ au fost apreciate de către cei prezenți.

Ce mai putem adăuga decât cuvântul din finalul cărții: ,,Dumnezeu să binecuvânteze eroii hărții mele!’’

Facebook Comments

ȘTIRI