Dragi concetățeni, am aflat!Nostalgie

Dragi concetățeni, am aflat!

Aşa cum vă spuneam în articolul meu, ”Românii au talent”, apărut în acest ziar în data de 1 august 2017, cu acele întâmplari bizare care mi s-au întâmplat, o tânară vânzătoare prin afirmaţia că ”măslinele negre nu sunt adevărate, sunt vopsite”, mi-a clătinat oarecum ceea ce ştiam dintotdeauna, că măslinele sunt negre.

Aşa că, fără să mă preocupe în mod deosebit, am aflat întâmplător şi vă spun şi dumneavoastră: măslinele nu sunt vopsite, ele sunt negre de la natură. Şi nu că ar fi fost ”un capăt de ţara”, dar nu voiam ca îndoiala mea să persiste.

Iată cum am aflat : mai întâi prin intermediul acelui concurs – maraton ce s-a desfăşurat in Insulele Greceşti, Doamne ce minunăţie!, la care au participat VIP-urile noastre autentic , sau mai puţin autentice, pentru că greu se mai fac oamenii …VIP-uri.

O văd şi acum pe Cruduţa noastră cu nesfârşitele şi molipsitoarele ei hohote de râs cum, cu ajutorul unui furtun, stropea cu o, nu ştiu ce fel de substanţă chimică, măslinii dintr-o plantaţie de astfel de pomi pe una din acele insule. Pe crengile acestora, subţiri si mlădioase, mai atârnau, cu codiţa lor ca un fir de aţă, câteva măsline negre-catran rămase după sezonul culesului care trecuse deja.

Dar ce am văzut nu mi s-a părut suficient de convingător pentru a demonstra ceea ce ştiam deja, şi anume, că măslinele sunt negre natural, nicidecum vopsite, dar mă indusese în îndoială, repet, afirmaţia acelei preatinere vânzătoare. Dar, har Domnului, pe unul dintre canalele acestea ştiinţifice, precum: National Geographic, Dicovery şi altele, am nimerit peste un fragment din exact activitatea de recoltare a măslinelor despre care ştiu că se întâmplă în luna noiembrie, iar felul cum erau echipaţi colegătorii chiar asta demonstra.

Pentru culesul măslinelor negre, înşirate printre frunzele ovale, verzi ale pomilor, aceştia foloseau o plasă mare în forma volocului pentru pescuit,  adică o plasă destul de deasă fixată pe un cadru de forma pătrată cu latura destul de mare, sprijinit pe doua vergele, sau prăjini -nu ştiu cum să le numesc altfel – lungi şi care erau proptite bine pe pământ sub ramurile măslinului şi ţinute de către doi bărbaţi voinici, în timp ce alţi bărbaţi foloseau un fel de greble pentru a pieptăna crengile de pe care măslinele cădeau în acea plasă adânca şi mare. Şi erau negre, negre, iar printre ele erau şi câteva verzi care nu ajunseseră la maturitate odată cu celelalte, aşa cum se întâmplă cu orice alte fructe ale tuturor pomilor roditori.

Ceea ce am văzut atunci mi-a reîntărit încă o dată, dacă mai era nevoie, credinţa că măslinele sunt negre de la natură, aşa cum le ştiam de copil, atunci când rara apariţie a acestora în dughenele negustorilor iscau un zvon ce se propaga  din om în om: ” Au adus măsline la …”. Şi oamenii se grăbeau să le cumpere pentru că,  pe atunci, ele erau o rarite.

Se întâmpla mai ales în perioada posturilor ţinute de către noi, creştinii, în mod special în postul Paştelui. Şi mama cumpăra măsline pe care ni le dădea să le mâncăm cu pâine neagră proaspătă. Mie nu prea îmi plăceau, mi se păreau urâte, încreţite şi sărate ”de-ţi  ieşeau ochii din cap”, deşi mama le spăla cu multă apă rece. De aceea, de dragul mamei, luam o măslina, două, le îndesam în gură cu mult miez de pâine, le înghiţeam cu silă, dar păstram ”la fălci ” sâmburii tari ca piatra, închipuindu-mi că sunt bomboane, dar bomboane sărate, pentru că oricât îi plimbam prin gură tot gust sărat aveau.

Asta era pe atunci, demult,demult, după război.

Acum, dragi concetăţeni, aveţi posibilitatea să alegeţi din gama largă de măsline negre, maronii, verzi – după stadiul în care au fost culese – mai mici, mai mari, cu sâmburi sau fară, feliate, umplute sau neumplute şi să le mâncaţi cu pâine neagră din făină adevărată, sau colorată cu nu ştiu ce, pentru că zvonurile despre aşa ceva circulă, şi chiar la TV,  dar nu am avut timp să mă documentez încă. Aşa că eu vă doresc poftă bună la măsline, iar cu păinea neagră…nu ş’ ce să zic…mai vorbim.

Vă doresc tuturor ca sărbătorile Paştelui să vă găsească sănătoşi – poate Coana Gripă îşi ia tălpăşiţă -, nesperiaţi de toate ameninţările cu noi taxe, vămuiri, scumpiri şi geruri distrugătoare de parcă noi, românii  nu am fi trecut prin geruri şi viscole şi mai năpraznice (vezi anul 1954) şi neanunţate timp de săptămâni de către crainici cu feţe împietrite de groază, de parcă ar anunţa sfârşitul lumii, şi cu toate astea am reuşit să rămânem tot în picioare. Nu calamităţile naturii suverane ne sperie pe noi…

Nu uitaţi : ramura de măslin reprezintă simbolul păcii.

Sărbători fericite să vă găsească, dragi români, peste tot pe unde v-au purtat paşii în lumea aceasta mare ! Veniţi ACASĂ , dragii noştri!

ȘTIRI