Din iubirea pentru luminăCultură

Din iubirea pentru lumină

Nu cu mult timp în urmă Monahia Elena Simionovici a tipărit cartea Icoane la Editura Mușatinii din Suceava, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, noul volum fiind dedicat „cu adâncă recunoștință și fiiască dragoste” destoinicei și mărinimoasei Măicuțe Starețe, Stavrofora Irina Pântescu, „făclie de veghe la mântuirea noastră”.   

Icoane, un titlu simplu în aparență, dar cât de frumos și bogat în conținut.                                

       Mărturisesc cu sinceritate că atunci, când monahia Elenea Simionovici mi-a dăruit cartea cu căldură și dragoste deosebită, am avut o mare bucurie, care m-a însoțit pe tot parcursul lecturii și care mi-a rămas în suflet ca o binecuvântare venită de la Dumnezeu.

       De bună seamă că de-a lungul timpului am avut spre lectură și alte asemenea scrieri despre icoane, dar în cartea de față am găsit ceva cu totul aparte, ceva care m-a captivat pe tot parcursul lecturii: stilul deosebit în care este tratat subiectul cărții de către autoare, căldura și blândețea, ce parcă izvorăsc din scrisul ei.

Uzând de cuvinte frumos meșteșugite și de citate din Sfânta Scriptură sau din Sfinții Părinți, printr-o broderie excepțională de imagini și trăiri, care este păstrată pe tot parcursul cărții, autoarea dovedește că știe să captiveze și pe cel mai pretențios cititor.

       Editată în condiții excepționale, cu un scris fluent și atrăgător prin bogăția de expresii și imagini frumoase, așa cum am arătat mai devreme, în cartea de față găsim referiri la icoanele din interiorul, cât și din exteriorul Sfântei Mănăstiri Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului” și care se află în Patrimoiul mondial UNESCO din anul 1993.

       Tinând cont de titlul cărții, Icoane, sper că nu greșesc, cele patru părți la care mă voi referi foarte pe scurt în continuare, datorită spațiului limitat, reprezintă Sfânta Cruce.        

      Chiar din startul cărții, în cuvântul înainte, autoarea ne lămurește asupra scopului nobilului său demers, când începe cu „Laudă suflete al meu pe Domnul” (Ps. 145, 1) și mai departe când scrie:

Din iubirea pentru lumină, din dorința ca cei ce văd și înțeleg să fie în veșnicie în lumină, au răsărit aceste Icoane spre slava lui Dumnezeu”…și „ Din această adâncă convingere izvorăște urarea pe care o facem celor ce ascultă explicațiile noastre, ca în veșnicie să fie în lumină!” Ce frumos! De fapt, pe tot parcusul cărții, întâlnim aceeași căldură și blândețe în scris, aceeași chemare spre lumină și iubire întru Hristos.

      Exprimându-mi regretul că nu pot să mă desfășor mai în detaliu, din lipsă de spațiu așa cum am arătat ceva mai devreme, întru bucuria și folosul cititorului voi face doar o scurtă trecere în revistă  a  cuprinsului fiecărei părți din această frumoasă și folositoare carte.

      În partea întâi a cărții, dedicată Mântuitorului nostru Iisus Hristos, autoarea face  referiri la următoarele icoane: Nașterea Domnului, prezentare care începe cu un frumos motto „Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe tine te caut dis-de-dimineață”( Ps. 62, 1), Întâmpinarea Domnului; Botezul Domnului; Schimbarea la Față; Intrarea în Ierusalim (Floriile); Răstignirea Domnului; Învierea Domnului și alte icoane ale Mântuitorului cum ar fi: Icoana lui Iisus Pantocreator; Icoana Deisis cu cel două variante, marea Deisis și mica Deisis, și marea Icoană a Judecății de Apoi din exteriorul bisericii.

      În partea a doua a cărții, cum e firesc, găsim referiri la Icoanele Maicii Domnului după cum urmează: Nașterea Maicii Domnului; Intrarea în Biserică a Maicii Domnulu; BunaVestire; Adormirea Maicii Domnului; precum și  alte  icoane cum ar fi: Maica Domnului-Oranta; Maica Domnului cu Pruncul -Eleusa și Maica Domnului ce tronează.

     Partea a treia a cărții este dedicată Icoanei Înălțării Sfintei Cruci a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, al cărei praznic creștinii îl sărbătoresc cu evlavie în fiecare an la data de 14 septembrie, la puține zile după praznicul împărătesc al Nașterii Maicii Domnului ( 8 septembrie).

      În cea de-a patra parte a cărții, găsim referiri la icoane ale diferiților sfinți: Sfântul Ioan Botezătorul; Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil; Sfântul Profet Isaia; Sfântul Prooroc David; Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul; Sfinții Apostoli Petru și Pavel; Sfânta Mare Muceniță Irina; Sfântul Mare Mucenic Gheorghe; Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava; Sfântul Mare Mucenic Mina; Sfântul Ierarh Nicolae; Sfântul Ierarh Spiridon, Sfântul Cuvios Antonie cel Mare și Sfântul Cuvios Daniel Sihastru.

     La fiecare prezentare de icoane, autoarea începe cu citarea unui psalm foarte frumos și plin de înțeles, iar descrierile referitoare la icoanele în cauză sunt presărate cu numeroase citate pline de învățătură din Sfânta Scriptură, Viețile Sfinților, Sfinții Părinți sau ale preoților profesori din care dau doar câteva nume, căci lista este destul de mare: Sf. Calist Patriarhul, Sf.Vasile Cel Mare, Sf. Grigore Palama, Sf. Sava, Arhim. Cleopa Ilie, Parintele Prof. D. Stăniloaie, Valeriu Anania ș.a.

     Fără a minimaliza frumusețea psalmilor și a altor citate, pe tot parcursul cărții impresionează bogăția de metafore și expresii poetice pe care autoarea le folosește cu măiestrie, fapt ce face ca lectura cărții să fie deosebit de plăcută și captivantă.

Redau doar câteva exemple:  aripile fremătătoare; treptele mirării;, tulburătoare minune; tremur de lacrimă; poarta cerului; porumbiță nevinovată; bucuria împlinirii unui adânc vis se împletește cu uimirea; bucuria sfântă care atinge sufletul însetat de evlavie; Liniștea rugăciunii este ușor atinsă de fâlfâitul aripilor Arhanghelului Gavriil care aduce pâine cerească; chipul este luminat de flacăra bucuriei; privirea cercetătoare și blândă; izvor de învățături limpezi și răcoroase etc.

Pentru frumusețea descrierii aș putea cita chiar pagini întregi, nu doar fragmente, dar nu o voi face din două motive: unul fiind cel legat de spațiu, iar al doilea ține de faptul că vreau să-l las pe cititor să trăiască din plin bucuria, când va lectura cartea.

      Oricine va citi cartea Icoane a monahiei Elena Simionovici, când va ajunge la final, nu va putea să spună că nu a înțeles ce reprezintă icoana pentru un creștin adevărat, că nu a rămas în mintea și sufletul său măcar o fărâmă de învățătură creștină, că nu a înțeles care este sensul bunătății și al iubirii de semeni, așa cum ne învață Mântuitorul. Și nici că va putea să nu privească mult mai înțelept în adâncul sufletului său, măcar de aici încolo.

      În legătură cu toate acestea, foarte frumos încheie autoarea în epilogul cărții: „Cu răbdare și dragoste am vorbit pentru toți și să nădăjduim că măcar o parte din semințele aruncate de noi vor rodi ”. Cu siguranță vor rodi, zic eu.

     Pe drept cuvănt, după felul în care este scrisă cartea Icoane, putem spune că avem în față  un poem plin de învățătură creștină, un imn de slavă închinat Divinității.

     Nu pot să închei fără să-i mulțumesc și pe această cale monahiei Elena Simionovici pentru darul și bucuria ce mi le-a făcut și să-i urez sănătate și putere de muncă, pentru a ne mai încânta inima și sufletul cu alte asemenea scrieri frumoase.

Notă: Această cronică a fost publicată cu titlul Icoane în revista Plumb, nr.122/ mai 2017 și  în Crai nou, nr.7458 din 27 mai a.c.

Alexa PAȘCU

ȘTIRI