Despre vraja stiintei si…DumnezeuActualitate

Despre vraja stiintei si…Dumnezeu

Știința s-a născut din nevoile practice ale vieții, iar omul de știință a ajuns chiar să afirme că problematica spirituală constituie doar o speculație (ideea este prezentată în Mircea Florian, Rostul și utilitatea filosofiei, Editura Fudațiunii I. V. Socec, București, 1935, p. 21). Lumea modernă este vrăjită de știință, iar lumea posmodernă caută un fel de ezoterism al științei. Dar oare chiar poate știința să epuizeze cunoașterea știinţifică se întreabă neotomistul Jacques Maritain (în Jacques Maritain, The Degrees of Knowledge, Charles Scribner’s Sons, New York, 1938, p. 21). Răspunsul poate fi dat, pe de o parte, de Kant și Descart, iar pe de altă parte, de Augustin și Toma D`Aquino. În primul caz este vorba de un agonosticism ce degenerează în ateism, iar în al doilea caz este vorba despre metafizică în sens creștin. La rândul lor oamenii primesc o educație antireligioasă sau o educație religioasă. Pentru cele două categorii de oameni este întrebarea despre existența lui Dumnezeu. Există chiar atei care pretind că pot dovedi în mod științific că nu există Dumnezeu. Dar oare putea lumea să apară din nimic printr-o întâmplare fără o rațiune?

,,Pare verosimil că prin forțe proprii, mintea umană este incapabilă să dovedească existența lui Dumnezeu. (…) Fie că o considerăm rezultatul judecăților raționale spontane precum Toma D`Aquino, sau o intuiție intelectuală precum Malebranche; sau o idee, născută din puterea de unificare a rațiunii umane precum Kant; sau o fantasmă a imaginației omenești, precum Thomas Henry Huxley, noțiunea comună de Dumnezeu există ca un fapt practic universal, a cărui valoare speculativă nu poate fi contestată, însă a cărui existență nu poate fi negată. Singura noastră problemă este aceea de a determina valoarea de adevăr a acestei noțiuni” (Étienne Gilson, Dumnezeu şi filosofia, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, p. 101).

Este greu de crezut că există cineva cu mintea netulburată care să spună că a găsit o soluție științifică prin care să demonstreze că Dumnezeu nu există. Există însă un pretins om de știință numit Richard Dawins, ateu convins și anticreștin care pretinde că oamenii sunt mașini de ucis și ca dovadă invocă faptul că el a descoperit gena egoistă în supa primordială.

,,Tipurile de maşini de supravieţuire sunt foarte diferite atât în exterior, cât şi în organele lor interne. O caracatiţă nu are nimic comun cu un şoricel, ambele vietăţi fiind cu totul deosebite de un stejar. Şi totuşi, în chimia lor fundamentală sunt destul de uniforme şi, în special, replicatorii pe care îi poartă – genele – sunt în esenţă de acelaşi tip de molecule în noi toţi, de la bacterii la elefanţi. Noi toţi suntem maşini de supravieţuire ale aceluiaşi tip de replicator – moleculele numite ADN – dar există multe feluri de a-ţi câştiga traiul pe lume, iar replicatorii au construit o mare diversitate de maşini pe care să le exploateze întru supravieţuirea lor.” (Richard Dawkins , Gena egoistă, Editura Tehnică, 2006, p. 9.)

Se observă chiar și din această prezentare alambicată care se pretinde a fi știință că Dumnezeu ține de latura existențială umană. Studiul istoriei arată că sentimentul religios nu poate fi negat, iar instructori ateiști au incercat zadarnic să spele creierul uman. Teologia nu trebuie însă raportată la pozitivismul științific, ci la metafizica creștină.

Ștefan Grosu, bursier doctoral, Academia Română

ȘTIRI

error: Content is protected !!