Despre teologia creştină în lumea contemporanăActualitate

Despre teologia creştină în lumea contemporană

Oamenii de ştiinţă  dar şi oamenii obişnuiţi ar trebui să nu uite cuvintele psalmistului: ,,Eu caut faţa ta)/ Faţa ta, Doamne, o caut neîncetat/ Nu ascunde faţa ta de la mine ! (Psalmul 27, 8b – 9a).

În lumea actuală fără repere, telogia se  impune a fi considerată ,,înţelepciunea de viaţă care nu ne lasă în pace până ce nu indinvidualizăm ceea ce am căutat deja”  (Vladimir Petercă, Calea spre oameni, Editura Sapienţia, Iaşi, 2011, p. 587).

În lumea biblică se constată că se manifestă duhul înţelepciunii care este ,,sfânt, unic, multiplu, subtil, ager, pătrunzător, neântinat, clar, prietenul binelui, promt, irezistibil, binefăcător, iubitor de oameni, neclintit, temeinic, netulburat, atotputernic, atotveghetor” (Înţeleciunea 7, 22 – 23). Acest duh al înţelepciuni pătrunde prin ,,toate spiritele, inteligenţele, purităţile cele mai subtile” (ibidem).

Bineînţeles că teologia nu trebuie ruptă de trăirea zilnică, iar în acest sens, cateheza creştină arată că se impune de la sine ca  ideologie de viaţă (Matei 7, 29). În aceste condiţii, lumea creştină este chemată ,,să depună orice efort, pentru ca din inspiraţia creştină să fie oferite Europei, dar şi întregii lumi, acele iluminări care o fac să înfrunte în mod pozitiv orice provocare” (Ioan Paul al II-lea, Discurs adresat celui de al V-lea simpozion al episcopilor, 19 decembrie 1978).

Nu trebuie uitat că în creştinism au fost integrate ,,moştenirea greco – romană, cultura opoarelor germanice, precum şi cea a naţiunilor slave” (ibidem) rezultând, în acest mod, varietatea etnică europeană dar şi rădăcină comună creştină.

Omul actual, ancorat în lumea modernă consumistă, îşi punea la fel ca omul biblic, din vechime întrebarea cine este şi caută adevărul. În aceste condiţii, se impune ca inevitabilă întrebarea: ,,este totuşi teologia o provocare pentru timpurile moderne?” (Vladimir Petrecă, op. cit., p. 588). Din nefericire există şi persoane care cred că teologia constituie ,,timp pierdut, în timp ce celelalte ştiinţe ca filosofia, dreptul şi medicina sunt mândria lor” (ibidem). Aceste persoane pierd din vedere faptul că obiectul de studiu al teologiei este transcendent şi depăşeşte limitele actuale ale ştiinţei, în sensul că se referă la Dumnezeu şi la lumea tainică divină. Spre a nu cădea în disperare omul, fiinţă  creată de Dumnezeu, limitată şi imperfectă, are nevoie ca reper de frumuseţea şi adevărul absolut întruchipat de Dumnezeu Creatorul.

 

Ştefan Grosu, bursier doctoral, Academia Romănă

ȘTIRI

error: Content is protected !!