Despre sensurile bibliceActualitate

Despre sensurile biblice

Biblia constituie cuvântul lui Dumnezeu. Pe parcursul lecturării Bibliei apar nedumeriri deoarece se întâlnesc: numeroase crime, poruncite chiar de Dumnezeu; contradicţii; forme de cult care sunt dificil de înţeles pentru omul contemporan.

Nu trebuie uitat că Biblia aparține altei generații și altei culturi. A fost inițial transmisă oral, apoi transpusă în scris. O lectură fundamentalistă a Bibliei devine, în aceste condiţii, periculoasă.

Se poate spune, pe bună dreptate, că autorul Bibliei este în întregime Dumnezeu, dar, în același timp este în întregime omul reprezentat prin hagiografii care au compus textul, inspiraţi de Dumnezeu. Biblia este o scrisoare pe care Dumnezeu Creatorul o adresează creației sale, omul din orice timp și orice spațiu.

Pentru a înţelege că autorul Bibliei este în întregime omul trebuie avute în vedere câteva aspecte legate de: geografia și istoria spațiului biblic; modul de a trăi, mentalitățile epocii; stilul de exprimare al acelui timp; stilurile literare de atunci.

În accepție biblică există o distincție între sens care se referă la conținutul ideatic și seminficație care prezință conținutul semantic, găsit în dicționare.

Pentru analiza biblică judicioasă este nevoie de: studiul istorico – critic; filologia sacră marcată de limbile biblice (ebraică, aramaică, greacă, siracă, latină); hermeneutică biblică; exegeză biblică.

Înțelegerea Bibliei necesită apelul la: hermeneutică, din grecescul hermeneuien care înseamnă a tâncui, a interpreta a explica în numele lui Hermes, mesagerul zeilor din Elada; exegeză, din grecescul exegeistha care se traduce prin a călăuzi  sau a interpreta în sens correct.

Hermeneutica biblică are trei trepte: noematica (de la grecescul  noema = înțeles, sens sau noimă), știința sensurilor biblice; euristica (de la grecescul heuriken = a găsi),  referitoare la știința investigării sensului direct; profaristica (de la grecescul profero = a scoate în față), o știință despre expunerea sensurilor biblice.

La rândul ei, exegeza biblică arată că există: sensul literar; sensul spiritual.

Sensul spiritual este împărțit în: sensul alegoric; sensul moral; sensul anagogic.

Regulile interpretării corecte sunt avute în vedere de sensul literar care evidențiază faptele.  Sensul moral învață oamenii ce trebue să facă spre a avea o viață morală. Spre a dobândi o înțelegere mai profundă este nevoie de sensul alegoric, o interpretare a evenimentelor având în vedere semnificația lor creștină. Despre scopul ultim al vieții și călăuzirea spre patria cerească  vorbește sensul anagogic.

Dr. Adriana Macsut

ȘTIRI

error: Content is protected !!