Degustând Dulce și AmarCultură

Degustând Dulce și Amar

Inginerul fălticenean Vasile Moroșanu ne uimește prin apariția celei de a patra cărți de proză scurtă: Dulce și Amar, Ed. SMArt, 2018, Gura Humorului. Viziunea grafică este a Ancăi Cojocariu iar ilustrațiile aparțin cunoscutului artist Radu Bercea. Prozele ce compun cartea aduc laolaltă dihotomiile dulce-amar într-un de-a răsu’ plânsu’.

Asistăm la o narativizare a unor întâmplări despre bine și rău, despre adevăr și minciună, despre curaj și lașitate, despre dragoste și plafonare sentimentală. Autorul este un observator atent al vieții, fiind prezent în miezul faptelor ca martor și mărturisitor al lumii în care trăiește.

Vasile Moroșanu poposește în multe din gările trenului-timp colindând pe cărările vieții pline de soare sau noroi. De peste tot străbate o tentă de umor sănătos și luminos pentru că picătura de amar nu va putea altera dulcele vieții. Naratorul nu și-a propus precum Nabucov să ne prezinte personaje ce trag la galere. O lume simplă, naivă, pitorească, uneori plată și meschină, alteori cu puterea de a se autodepăși.

O mască râde, o mască plânge − grăiește explicit coperta, iar autorul ne invită să degustăm din dulcele-amar și din amarul dulce. Și are un merit din felul în care o face: nu devine plictisitor prin moralizare. Gustul pentru poanta-concluzie dă tenta de oralitate pentru cele ”de la lume adunate”.

Astfel, Bebe devine ”tăietor de frunze la câini” (Comportament de turmă) iar Corneluș, campion în lansarea chinezeriei, năstrușnic, folosește ”ca element de combustie un bețișor pe care a înfășurat o cârpă îmbibată în motorină” provocând incendiul stogului de fân (Lampionul buclucaș). Mai consistentă este povestirea Un bou și doi ”plăvani” care ancorează în realitățile neaoș locale prin evreul Haimovici și locuri cunoscute precum strada Broscăriei și crâșma ”la Zoiosu”. Bronzații specializați în alba-neagra dau însă lovitura. ”Așezându-se pe o bancă în parc și numărând banii, tatăl și fiul au constatat că pierduseră valoarea unui bou”. Tensiune dramatică se înregistrează în Gardul blestemat:

”− De ce distrugi gardu’, mă boule? Ai pus tu vreo harțapică în el? Stai că-ți arăt eu ție, încornoratule.” Tragedie. Moarte de frate. Și întrebarea care conține nevoia de echilibru și înțelepciune: ”S-a făcut oare dreptate plecând unu’ în pământ și celălalt în pușcărie?”

Certificatul de autenticitate a mașinii de cusut Singer devine afacere murdară cu mănuși curate, ducând la prosperitate înșelătorilor care obțin bani nemunciți în conturi fantomă (Înșelătoria). Nina, devenită milionară în euro prin înșelăciunea naivelor sale victime, va trebui să plătească la rândul ei taxă de protecție, sentința înșelătorului înșelat fiind exprimată concis: ”Iată deci că fiecare naș își are nașul!” (Prezicătoarea). Un alt instantaneu uimește prin jocul hazardului. În trenul ce pleca din gara Adjud spre ținutul secuiesc, poreclitul Har-Cov (un calambur iscusit pentru așezarea ucrainiană?), tânărul polițist, printr-un capriciu al absurdului, va fi zvârlit din tren de indivizi certați cu legea. ”S-a făcut liniște în compartiment… cei doi l-au urmărit, aruncându-l din tren… Așa a murit Dan, cu toate că îl chema… Ungureanu”. (Conviețuire bolnăvicioasă). Povestea din Pasiune canină prezintă discret înclinațiile zoofile ale Gretei pentru Botișor, Junior sau Lord. ”Profesoara și dulăul său au făcut bârfa vecinilor și asta, de ce oare?”

Când schimbă registrul tematic, proza are doar iz anecdotic. Un hâtru moș Ion Roată de azi, se adresează alesului nației de la care așteaptă fapte măcar peste patru ani: ”Am să mă rog lui Dumnezeu să-mi dea viață până atunci… S-a rugat moșul, însă peste patru ani, Ion Mutu n-a mai ajuns parlamentar.” Și întrebarea retorică: ”Să fi făcut Dumnezeu ordine în Parlament?” Amar de amar.

Un mozaic de situații și de imagini, întâlniri întâmplătoare, povestiri cu final deschis, cele 24 de proze sunt prezentate cu firesc și naturalețe într-o formulă narativă lineară, autorul având capacitatea de a sugera esențialul. Cu un minim de text se construiește o poveste. Din lucrurile mărunte ale vieții și din îndeletniciri insignifiante și banale se realizează scheletul narativ al cărții.

O carte cu și despre oameni simpli. Inegale ca valoare, prozele completează cartea de vizită a autorului care ne oferă o sănătoasă terapie prin lectură.

Rămâne dezideratul arghezian: ”Veninul strâns l-am preschimbat în miere…”

ȘTIRI