De ce iubim pionezele?Actualitate

De ce iubim pionezele?

Românul este harnic și strângător. Agonisește orice chiar dacă nici măcar nu-i folosește. Sertarele din casă, cămara, garajul sau beciul devin vrând-nevrând depozite de lucruri inutile. Cunosc persoane care adună borduri, dar la ei în grădină noroiul e până la genunchi, strâng anvelope, dar n-au mașină și nici căruță.

O fac poate din cauza unor metehne mai vechi sau pentru că poate ”s-ar putea să aibă cândva nevoie de ele”.

Dictonul ”orice e gratis e bun” funcționează brici mai ales în vremuri de restriște. Ne aplecăm după 50 de bani, după o carcasă de telefon mobil, ori după cine știe ce chinezărie crezând că a dat norocul peste noi.

Criza financiară ne-a învățat să fim mai raționali cu cheltuielile, să refolosim ce putem, dar în nici un caz să ne însușim obiecte.

Înțeleg că vânătorii de chilipiruri sunt peste tot, însă amatorii de gratuități sunt cu droaia și profită de orice. Chiar și de pioneza înfiptă în copac, așa după cum o doamnă pensionară din Fălticeni începuse procedura de ”achiziție” pentru uz personal, cu tact și răbdare.

Ce-o fi făcând cu ele? Le mută pe alți copaci pentru ferpare, le-o fi băgând în tălpile ălora de i-au tăiat pensia, le pregătește pentru posteriorul vecinului care o terorizează cu manele, le va înlocui pe cele din peretele bucătăriei, le pune la roata bolidului turat în neștire de tânărul bezmetic cu creierul pe accelerație, își completează colecția actuală sau poate că vrea să fixeze noul poster cu tătuca Iliescu?

Pionezele sunt degeaba, dar degeaba nu le ia.

Mie mi-a sărit în ochi altceva. Doamna a venit pregătită de atac cu un cuțit. Și ce cuțit! Nimeni n-ar controla o pensionară, liniștită, îmbrăcată îngrijit, la fel cum nimeni nu cred că și-ar imagina că o doamnă cu un chip senin, aranjată ca de sărbătoare, poate ține în poșetă instrumentul de tăiat.

Sunt convins că cel ce a spus că ”niciodată nu trebuie să cauți în geanta unei femei” a spus adevărul și era bărbat.

ȘTIRI

error: Content is protected !!