Consumismul și alegerea creștinăActualitate

Consumismul și alegerea creștină

Dezvoltarea tehnologică accelerată a dus  la o mare producție de bunuri care a născut o adevărată industrie de publicitate din ce în ce mai agresivă, astfel că a apărut sintagma societatea de consum în care dilema lui Hamlet a fi sau a nu fi a fost înlocuită cu a consuma sau a nu consuma.

Consumismuleste ,,un proces prin care bunurile și serviciile sunt create, produse, folosite și epuizate” (Kuruvilla Pandikattu, ”From being a citizen to a consumer”, în Chronicle Financial, Nov 26 2012). Prin reclame care acționează asupra simțurilor lui omul este chemat să consume tot mai mult. A apărut chiar sintagma  sportul ca shopping.  Toate aceste transformări și mutații duc la ,,neîncrederi și dușmăni reciproce, conflicte și suferințe, a căror cauză și victimă în același timp este omul însuși” (Gaudim et spes 8).

Chiar dacă în general a sporit confortul vieții dar și durata vieții datorită descoperirilor științifice, omul este tot mai însingurat debusolat și însingurat se întreabă prin anxietate asupra ,,locului și rolului pe care îl are omul în univers” (Gaudim et spes 3). Acest om însingurat devine din ce în mai egoist: este vorba de ,,o tristeţe individualistă care provine din inima comodă şi avară, din căutarea înfrigurată de plăceri superficiale, din conştiinţa izolată” (Francisc I, Evangelii gaudium 2).

În acest condiții, viața interioară a omului se raportează doar la interesele proprii și nu mai există spațiu pentru alți semeni, nici măcar Dumnezeu nu mai are loc aici. Dezvoltarea a adus momente de plăcere efemeră dar a înlăturat entuziasmul care se raportează la bucuria evanghelică. Bucuria autentică poate fi regăsită doar prin întoarcerea la trăirea evanghelică a primilor creștini. Nu este vorba nicidecum de o trăire măreață: ,,la începutul faptului de a fi creştin nu se găseşte o decizie etică sau o idee grandioasă, ci întâlnirea cu un eveniment, cu o persoană, care dă vieţii un orizont nou şi totodată orientarea ei decisivă” (Benedict al XVI, Deus Caritas est I). Omul trebuie să regăsească bucuria evanghelizatoare.

În orice formă de evanghelizare primatul este mereu al lui Dumnezeu, care a voit să ne cheme să colaborăm cu el şi să ne stimuleze cu puterea Duhului său. Adevărata noutate este aceea că Dumnezeu însuşi în mod misterios vrea să producă, aceea că el inspiră, aceea că el provoacă, aceea că el orientează şi însoţeşte în mii de moduri. În toată viaţa Bisericii trebuie să se arate mereu că iniţiativa este a lui Dumnezeu, că `el ne-a iubit` cel dintâi (1In 4,10) şi că numai `Dumnezeu face să crească` (1Cor 3,7). Această convingere ne permite să ne păstrăm bucuria în mijlocul unei misiuni atât de exigente şi provocatoare care cuprinde întreaga noastră viaţă. Ne cere totul, dar în acelaşi timp ne oferă totul.” (Francisc I, Evangelii gaudium 12).

Dr. Adriana Macsut

ȘTIRI

error: Content is protected !!