Acasă la Mihail SadoveanuCultură

Acasă la Mihail Sadoveanu

Ne-am întâlnit duminică, 4 noiembrie 2018, îndemnați de toamna aceasta aurie ce pare că nu se mai sfârșește, la chemarea scriitorului Alexa Pașcu, pentru a-i aduce un omagiu celui care a fost, este și va fi, cel mai mare prozator al nostru, al neamului românesc, Mihail Sadoveanu, toți acei care îl prețuim.

Am aburcat pe Ulița Rădășenilor prin fața acelor numeroase case ce poartă pe ele semne de aducere aminte: „ Aici a locuit…”, „ Casa în care…„ și tot așa, până am ajuns în fața porților Casei Sadoveanu din „grădina liniștii”.

Am străbătut, cu evlavie parcă, aleea lungă, străjuită de teii bătrâni dar viguroși, stârnind foșnetul frunzelor aurii și ruginii, primind și ofranda celor din urmă, ce coborau „legănându-se ușor” către creștetele noastre și astfel am ajuns la intrare.

În prag, ne aștepta zâmbind larg, doamna Ana Nazarov, cea care „păzește”,  veghează  liniștea acestui așezământ, moștenire lăsată de marele romancier. Iar în sala aranjată pentru acea șezătoare literară, am fost primiți de către scriitorul Alexa Pașcu, cel dăruit cu harul mânuirii condeiului, atât în poezie cât și în proză.

Ne-am rostuit pe scaunele aranjate de jur-împrejurul sălii, precum și în camera alăturată ce avea ușile larg deschise, pentru a ne simți înfrățiți într-o unire.

Și apoi, trist dar adevărat, adunarea noastră a început prin păstrarea unui moment de reculegere în memoria celui care a fost veghetor aici timp de 20 de ani, adică profesorul Dan Baldazar, stins din viață  în urmă cu 10 zile.

După acest mic ceremonial, dl. Alexa Pașcu a demarat motivul întâlnirii celor ce iubesc scrisul și pe scriitori, printr-o prezentare amplă a marelui romancier, îndemnându-ne să depănăm amintiri, cu și despre Mihail Sadoveanu, iar cei care doresc să-și prezinte din realizările proprii.

Fiind prima îndemnată pentru evocări, m-am întors, totuși, un moment către cel care a fost Dan Baldazar, printre altele și prietenul familiei mele de o viață.

Am amintit despre familia sa, despre tatăl său, Ioan, pe atunci prof. de geografie și director al liceului „Nicu Gane”, decedat foarte tânăr, în urma unui accident stupid, electrocutat de o lampă de noapte defectă.

Despre mama sa, Geta, fosta mea profesoară de geografie din ciclul elementar, tânără absolventă a facultății, ce-l purta în pântece pe Radu, fratele lui Dan.

Apoi câteva cuvinte despre ascensiunea în carieră și în viață a acestuia, exprimându-mi regretul că ne-a părăsit pe neașteptate.

El s-a constituit într-un povățuitor și tehnoredactor al celor ce editam cărți, deasemenea îi purtăm recunoștință, mulțumindu-i cu gândurile noastre de „veșnică odihnă și neuitare”.

Întorcându-mă apoi la persoana celui sărbătorit, am considerat cel mai potrivit pentru „a ne vorbi” despre acesta, atât ca om cât și ca scriitor, este chiar prietenul său, inegalabilul mânuitor al metaforei, scriitor care mi-a însoțit anii copilăriei mele, dar și  a altora, nimeni altul decât Ionel Teodoreanu.

Am citat, deci, un fragment din volumul acestuia intitulat „Masa Umbrelor”, volum în care Eminescu, Ibrăileanu, Sadoveanu ocupă multe pagini. Astfel am considerat eu că i-am evocat pe cei doi mari scriitori .

Domnul Alexa Pașcu, moderatorul întâlnirii, a venit cu completări și din nou cu îndemnul către cei prezenți de a-și expune ceea ce au pregătit pentru această ocazie.

Astfel, au citit din propriile realizări: Lenuța Rusu, Saveta Vărăreanu, Floarea Popescu, Călin Dănilă, Gabriel Todică, Dumitru Simion, Vasile Moroșanu, precum și dna învățătoare pensionară Elena Ionescu, venită din satul Brădățel, pentru a ne citi o poveste pentru copii a cărei autoare este.

Dar să nu cumva să uit și să nu le aduc mulțumirile mele celor doi frați Adrian și Bianca Grigore, elevi ai Școlii Generale Nr. 6, mânuitori cu mult talent a chitarelor, dar și a vocilor calde și mângâietoare de copii, cu care ne-au încântat auzul la începutul întâlnirii noastre.

La un moment dat, gazdele noastre, împreună cu o micuță și frumoasă fetiță, inimoasă, plină de energie și solicitudine, ne-au servit cu minunate prăjituri, suc și apă minerală, ceea ce a dus la însuflețirea atmosferei și așa destul de destinsă.

Cu toții ne-am bucurat de întâlnirea noastră, de toamna care a ținut cu noi păstrându-se caldă și luminoasă, de filmările făcute ca de obicei de către domnul Alex Săvescu, cel mereu zâmbitor.

Plini de voie bună, le-am mulțumit celor care ne-au invitat la acea întâlnire, un exemplu bun de a fi repetat și de alți iubitori de frumos, totodată promințându-ne o nouă astfel de agapă, cât mai curând.

Până atunci eu le mulțumesc celor doi organizatori Alexa Pașcu și Ana Nazarov pentru acele ore minunate petrecute la „Casa Sadoveanu” din „grădina liniștii”, acolo unde a viețuit, a creat, și „a băut apa vie a sufletului neamului românesc ”, Mihail Sadoveanu.

Pentru că întâlnirea a avut loc în preajma zilei de naștere, dar și a numelui Maestrului, i-am urat „ani mulți în veșnicie” mulțumindu-i pentru zestrea literară lăsată nouă moștenire, iar noi, la rândul nostru, datori suntem să o transmitem urmașilor noștri și urmașilor urmașilor noștri, neștirbită.

ȘTIRI