Vasile V. Popa prezent cu o nouă apariţie editorială la „Ora dulce şi rară a timpului împreună”Cultură

Vasile V. Popa prezent cu o nouă apariţie editorială la „Ora dulce şi rară a timpului împreună”

Marţi, 5 august, sub genericul Dialogul artelor, la Fălticeni a avut loc evenimentul cultural Ora dulce şi rară a timpului împreună, organizat de Muzeul de Artă “Ion Irimescu”, Primăria Municipului Fălticeni şi Fundaţia Culturală “Ion Irimescu”.

În deschidere, publicul prezent în Sala “Pictor Aurel Băeşu” a asistat la microconcertul de flaut susţinut de prof. univ. Nicolae Maxim de la Filarmonica “George Enescu” Bucureşti şi Mihai Maxim, profesor la Universitatea Fraiburg, Germania.

În continuare a fost prezentată cea mai recentă apariţie editorială a medicului – scriitor Vasile V. Popa, cartea Spitalul Judeţean şi alte întâmplări. Cartea a fost prezentată de scriitorii Doina Cernica, Nicolae Cârlan şi profesoara Mihaela Bărbăcuţ.

Lucrarea doctorului Vasile V. Popa prezintă momente din activitatea acestuia în cadrul Spitalului Judeţean din Galaţi, probelemele cu care s-a confruntat ca medic obstetrician, dar aduce în faţa cititorului şi aspecte legate de Fălticeniul copilăriei, de familie, de personalitatea tatălui său, profesorul Vasile G Popa.

Doina Cernica a catalogat cartea drept o reîntoarcere în timp, o carte de memorie care ispiteşte cititorul. Spitalul Judeţean şi alte întâmplări îl aşează pe Vasile V. Popa într-un gen memorialistic aparte, înalţat la axioma strălucire şi popularitate. Deosebită este pentru cititor prezenţa în memoriile lui Vasile V. Popa a preotului, profesorului şi scriitorului Vasile G. Popa, fiind parcurse cu un nod în gât paginile în care se relatează sfârşitul grăbit de tortura din beciurile securităţii sucevene, pagini care mărturisesc şi neputiinţa medicului şi deznădejedea fiului. Cartea este o scriere complexă ca şi timpul evocat, complexă ca şi omul care evocă”.

Mihaela Bărbăcuţ a văzut în Vasile V. Popa un portretist original. “Limbajul portretelor este siumplu, nu sunt portrete şablonizate. Predomină portretele de medici, asistentele care munceau din greu, doctorii tineri, moaşele – cele mai complete asistente ale spitalului judeţean, portretele pacientelor înfricoşate şi resemnate, portetele şefilor. Volumul doi este bogat în portrete schimonosite politic, oamenii fiind prezentraţi exclusiv prin faptele lor. Nu sunt uitate nici portretele fălticenene, portretele de artişti, graficieni şi scriitori, portetele colective ale gălăţenilor surprinşi în plimbările duminicale. Sunt inserate discret portetele mamei şi tatălui autorului şi a celorlalţi mebri ai familiei”.

Nicolae Cârlan a găsit în cele două volume mai multe cărţi, care reflectă: conştiinţa profesională a medicului Vasile V. Popa, conştiinţa civică a cetăţeanului Vasile V. Popa, întâmplările din perioada 1990 – 2013, aspecte legate de familia scriitorului, aspecte culturale.

„Este o carte vare vorbeşte despre conştiinţa civică a doctorului Vasile V. Popa. Cartea te pune pe gânduri din punct de vedere al vieţii din spitale, al vieţii sociale, al vieţii în familie, a copiilor străzii sau a celor abandobnaţi în maternităţi. La acestea se adaugă imaginea Fălticeniului, cu iarmarocul care trăieşte, eu necitind pagini mai vii despre acest iarmaroc ca în această carte”.

 

Autorul a vorbit despre rolul jucat de tatăl său în decizia de a se dedica scrisului, îndeletnicire pe care a abordat-o după pensionare.

„În ultima perioadă a vieţii tatălui meu, corespondam frecvent, aşa ieşind şi una din cărţi, Din anii copilăriei, publicată de mine din dorinţa de a respecta testamentul verbal al tatălui, care, înainte de a muri mi-a spus să am grijă de lucrările sale. El a murit în 1976 şi multă vreme nu s-a publicat nimic din scrierile foştilor deţinuţi politici. Tata mă îndemna să notez diferite evenimente la care asistam ca medic la ţară, unele din ele foarte grave. De la 70 de ani, de când m-am pensionat, am început să scriu. Mi-am propus un proiect foarte ambiţios. Să scriu în fiecare an o carte. Nu mi-am propus să scriu cărţi groase. Este o mare greşeală să scrii cărţi groase, cu excepţia cărţilor cu caracter ştiinţific. Au trecut patru ani, am scos patru cărţi, vara aceasta am mai scris o carte pe care o public în iarnă. Mă simt obligat să fac ceva, nu pot să stau ca pensionar şi să nu fac nimic. Aşa m-a crescut tatăl meu. O carte trebuie citită şi cel mai bun test este atunci când lumea spune că a citit-o cu plăcere”, a precizat în cuvântul său medicul – scriitor Vasile V. Popa.

 

ȘTIRI

error: Content is protected !!