Teroarea Apocalipsei laiceAtitudini

Teroarea Apocalipsei laice

Omenirea este deja în mileniul al treilea şi discuţiile aprinse despre Apocalipsă nu au încetat încă.  Se poate afirma, pe bună dreptate că Apocalipsa este ,,o imagine care a dominat gândirea a douăzeci de secole” (Carlo Maria Martini şi Umberto Eco, În ce cred cei ce nu cred?, Editura Polirom, 2011, p. 11). Astăzi istoria consemnează ca legende poveştile despre sfârşitul lumii din anii 1000 şi 2000. Totuşi milenarismele nu se limitează doar la mişcări religioase, ci apar diverse „mişcări politice şi sociale, laice sau de-a dreptul atee” (ibidem, p. 12) care doresc ,,să grăbească sfârşitul vremurilor, pentru a realiza nu Cetatea lui Dumnezeu, ci o nouă cetate pământească” (ibidem, p. 12).

Lumea actuală sărbătoreşte un fel de declin (sau sfârşit) al ideologiilor ancorat întaifunul consumismului lipsit de responsabilitate. Fiecare om îşi construieşte propria sa fantasmă despre Apocalipsă pe care o proiectează în propriul său coşmar, apoi el îşi antrenează fantasma într-un joc de carusel „dar în acelaşi timp o şi exorcizează” (ibidem, p. 13), iar prin exorcizare se ajunge la amplificarea fricii inconştiente faţă de un sfârşit universal dar şi la apariţia sperenţei că acest ,,spectacol sângeros… nu va avea loc” (ibidem).

Apare ca inevitabilă întrebarea: ce legătură este între Apocalipsa biblică şi aceste milenarisme laice ce terorizează omenirea? Această întrebare naşte o altă întrebare: ,,poate fi definită într-adevăr această carte drept un recipient universal de imagini înfricoşătoare ce evocă un sfârşit tragic şi eminent” (ibidem, p. 21)?  Dacă se citeşte Apocalipsa în cheie creştină se observă că nicio putere omenească ori satanică nu poate distruge speranţa credincioşilor.

Aşadar din Apocalipsa biblică aceste milenarisme laice ar trebui să preia speranţa şi responsabilitatea faţă de ziua de mâine construind ,,locul etic în care se decide viitorul aventurii umane” (ibidem).

Adriana Macsut

ȘTIRI

error: Content is protected !!