Strada mare la început de secol XXNostalgie

Strada mare la început de secol XX

Suntem pe la anii 1900 – 1910. Elementul central al orașului era Strada Mare. Aici se aflau două repere importante: instituția adminstrativă – Primăria și instituția divină – Biserica ”Adormirii Maicii Domnului”.

Strada Mare aduna superlativele orașului. Cel mai bun restaurant din oraș și, spun unii, în câteva consemnări, cea mai bună simigerie și croitorie se găseau aici.

Era locul unde funcționa și o tipografie, una din cele patru pe care le-a avut, de-a lungul timpului, Fălticeniul.

Tot aici se afla și casa prozatorului, folcloristului şi etnografului Artur Gorovei, născut la 19 februarie 1864 la Fălticeni, cel care avea să conducă revistele „Şezătoarea” (1892-1929) și „Răvaşul poporului” (1907-1909) împreună cu Mihail Sadoveanu.

I se spunea Strada Mare pentru că era importantă și, într-adevăr, era mare. Era cea mai lungă, largă și frumoasă stradă din oraș. Trotuarele erau pavate cu piatră. Câțiva tei colorau în verde peisajul urban al vremii.

Strada mare era loc de promenadă și cale des bătătorită de trăsuri.

Parte din elita orașului medici, ofițeri, avocați, oameni de cultură, locuia pe Strada Mare, această oglinda arhitecturală a orașului Fălticeni. Clădiri mai mici sau mai mari, mai atrăgătoare ori mai impunătoare, conturau tendințele vremii. Erau preponderent creionate în stil evreiesc și doar câteva aveau influențe austriece sau germane.

Din Strada Mare puteai ajunge, cale de câteva minute, la Prefectură și Spital. Mai târziu, aici avea să se pună piatra de temelie pentru Muzeul Fălticenilor.

Timpul i-a șters numele, dar amintirile rămân vii. În urmă cu mai bine de 40 de ani Strada Mare și-a pierdut denumirea, veche de un secol, fiind rebotezată Strada Republicii.

A rămas până astăzi cel mai loc de promenadă din Fălticeni, doar că acum sunt mai mulți tei și mai puține clădiri prin care mai respiră trecutul.

ȘTIRI