Simţire haristică sau pledoarie pro domoCultură

Simţire haristică sau pledoarie pro domo

Ileana Sofia 1Toate cărţile Ilenei Sofia sunt calde şi înţelepte pledoarii pentru spiritualitatea creştină, pentru Iisusul ceresc şi pentru Sfânta Maică a Luminii. Autoarea a ales Calea, Adevărul şi Viaţa preamărind Cartea Cărţilor şi documentul scriptualistic, fiind în acelaşi timp o conştiincioasă practicantă a actului sacramental. Şi toate spre slava lui Dumnezeu.

Cartea bună – o prietenă de mare preţ pentru noi, oamenii, apărută în editura Muşatinii, pentru care pledează din nou autoarea, are la temelie rugăciunea, actul liturgic şi smerenia plecării frunţii înaintea marelui tron dumnezeiesc.

Îngenunchind în faţa firii îndumnezeite a Hristosului şi a Doamnei harice a nădejdii, Ileana Sofia simte smerită Puterea luminii (aşa se numea cartea apărută în 2014, având cuvântul – înainte semnat de Înaltpreasfinţia  Sa, arhiepiscopul Pimen).

Nenumărate sunt roadele cărţii şi ale înţelepciunii! Lumină din lumină! Autoarea a străbătut lăcaşuri de înţelepciune, s-a minunat de marii rugători şi duhovnici, s-a închinat la icoanele făcătoare de minuni şi la aşezămintele monahale. La Hreaţca a urcat cu evlavie cele 14 popasuri amintind de Golgota, de inima omului şi de inima Domnului. S-a cutremurat de focul sfânt şi învietor din inimi noi şi curate. Doamne, Ţie-ţi mulţumesc! La Tine alerg, Măicuţă Sfântă!

O carte pentru Dumnezeu. Şi încă o carte. Şi alte nenumărate cărţi izvorâte din statornicia credinţei. Drumul i s-a conturat din iubire şi iertare, din respect şi smerenie. Ileana Sofia reprezintă la nivel local literatura religioasă şi este mulţumită că şi-a găsit rostul pe lume.

De aici izvorăşte zelul de a apăra cartea sfântă şi de a o populariza. Nu este de conceput nici o casă fără cartea dătătoare de viaţă şi de speranţă. Mica Biblie este abecedarul copiilor. Şi din nici o casă nu trebuie să lipsească cărţile de rugăciuni ale ortodoxiei: Psaltirea, Testamentul, Ceaslovul, Evangheliile, Filocaliile, Acatistele, Vieţile Sfinţilor. Şi în măsura puterilor, cărţile semnate de mai noii ierarhi autori – Cleopa, Stăniloaie, Galeriu, Anania, Papacioc, Pârâian, Arsenie Boca, Timotei Aioanei, Ilarion Argatu, Pimen, Sfântul Nectarie şi alte feţe bisericeşti. Din aceeaşi dragoste pentru cartea de educaţie religioasă, aminteşte de cărţi din propria bibliotecă precum: Imnul Acatist „la Rugul Aprins al Maicii Domnului”, Icoana nefăcută de mână omenească „Prodomiţa”, „A iubi înseamnă a ierta”, „Icoane făcătoare de minuni la mănăstirea Vatopedu”, „Calea spre bunătate”, „Iisus Hristos – lumina lumii”.

Ghid şi ghiduri. Omul şcolii nu-şi dezice formaţia, ci, din contră, o foloseşte pentru a întări educaţia creştină. Şi nenumărate sunt căile Domnului. Autoarea este îngrijorată de epoca informaticii şi a IT-ului care poate deforma autenticitatea trăirii, ducând în ispită. Cei puternici au însă discernământ şi, departe de a cădea în ispită, devin mai puternici. Canalul Trinitas este un bun exemplu educativ al timpului nostru. Selecţia cere luciditate şi responsabilitate.

Frumuseţea cărţii stă şi în ţinuta sa grafică. Iconografia este artisticeşte izbutită, sfinţii sunt alături de noi, ne mângâie şi ne aduc linişte. Icoana Fecioarei cu Pruncul – p. 187 – este extraordinară, realizată pentru „toată inima creştină”. Dar şi zbor ceresc şi celest fiind dominată de albul liniştitor şi neprihănit. Inspirat este lucrat volumul şi prin inserarea articolelor despre cărţile autoarei folosind altă dimensiune a literelor. Şi nu în ultimul rând, darul şi vocaţia învăţătoarei care a ordonat scrisul şi caligrafia elevilor spre frumos, citeţ, ordine şi limpezime. Inspirată metodă a scrierii de mână ce dă autenticitate şi liantul dintre atunci şi acum al scrierii. Plus, ilustraţiile în pagine manu, cu subiecte religioase sau laice. În ansamblu, o carte frumoasă în idei şi în execuţie. O pledoarie pentru frumosul religios şi frumosul artistic, o reuşită în a face un învăţământ modern pe texte clasice, dar eterne ce cultivă virtuţile înţelepte ale omului frumos ce nu poate fi despărţit de canoanele clasice şi clasicizante ale rugăciunii ca mod de existenţă şi ca model existenţial. Cartea spiritualităţii noastre, religia, rămâne pe soclul care i se cuvine. Ne-o demonstrează „Lumina din sufletul meu” care ne convinge ca sensibila Ileana Sofia este înzestrată şi cu darul poeziei.

Şi că autoarea se bucură de aprecierea Inaltpreasfinţitului Pimen care a onorat lansarea cărţii (duminică, 10 aprilie 2016) la Muzeul „Ion Irimescu” împreună cu alţi monahi şi credincioşi iubitori de carte religioasă.

foto – arhivă        

ȘTIRI

error: Content is protected !!