Simboluri dolheștene (II) – Casa cu cerdacSpecial

Simboluri dolheștene (II) – Casa cu cerdac

Locuitorii de pe Valea Șomuzului Mare, din Dolhești, au imortalizat dintotdeauna frumosul specific creației populare în manifestări sociale și culturale din cadrul tradițiilor, l-au zugrăvit pe măsura sufletului nobil în tot ce le era în jur lăsând peste timp o urmă de mister prin temele, simbolurile și semnele etalate, interpretarea acestora dând posibilitatea realizării unei forme de comunicare a trecutului cu prezentul.

În aceeași măsură, pe altarul moștenirii ce-și are rădăcinile înfipte adânc în anii din urmă, descoperim codificat modul de viață și concepția despre lume a omului de aici.

Casa cu cerdac este una dintre comorile lăsate de înaintași, care se luptă cu cotidianul, manifestând o rezistență la schimbări, stabilă, dependentă de cei ce o trăiesc, cu ajutorul ei fiecare descoperindu-și și redescoperindu-și locul său pe pământ.

Aceste case specifice de la țară sunt din ce în ce mai puține, pe zi ce trece fiind transformate în ruine sau lemne de foc, lepădându-se repede de tot ce trădează urmele strămoșilor, dispariția lor fiind făcută fără pic de credință, uitând că această lume pașnică și elegantă vine tocmai din păstrarea identității.

Aspectul casei de la țară va fi greu de întregit!

Cerdacul, element tradițional, acest brâu decorativ și practic ce încinge locuința țăranului scoate în evidență frumusețea sufletului și cuprinde multe din îndeletnicirile și activitățile ce le desfășoară și le trăiește.

Păstrător a miresmei prispei, „supărete”, și acum mai este învăluit de miros de flori de câmp, de busuioc, de lemn și voie bună a unor vremi trecute, bunul gust împletit cu tradiția îndulcind ochiul privitorului nostalgic.

Situat în fața intrării principale este martorul tuturor evenimentelor ce le parcurge omul în viață. La botez, de aici se aruncă apa în care a fost scăldat pruncul la copacul din apropriere, muzicanții la nuntă în el cântă iar la plecarea veșnică, ca semn de luare de rămas bun, prima „stare” se face tot aici.

Părinții, copiii și nepoții găsesc în cerdac locul cel mai potrivit pentru întâlnirile de la marile sărbători, bucurându-se de aer curat, soare și liniște, în zilele și nopțile călduroase devenind loc pentru odihnă și somn.

Acest mic pridvor amintește de vechile case boierești sau de locurile mirifice din apropierea mănăstirilor, cu stâlpii de susținere, împreună cu partea de sub balustradă și ceea de sus, ornamentați cu simboluri de pătrat, cerc, con, cruce, piramidă, spirală, triunghi care au o funcție apotropaică.

Totodată și culoarea este păstrătoare de  multe semnificații, îmbinate acestea alcătuiesc un limbaj, amenajarea lor simbolizând un anumit text iar echilibrul de forme și culori din cerdacurile țărănești transmițând un mesaj specific.

Luate în parte și analizându-le descoperi felul de a fi al celor ce locuiesc în ele.

Este un mod de a cunoaște oamenii doar prin simplul studiu al acestor izvoare de inefabil ce se răsfrâng din simbolurile dolheștene.

ȘTIRI

Facebook Comments