Seri de iarmaroc la FălticeniAmintiri

Seri de iarmaroc la Fălticeni

Oriunde s-ar arăta în luna lui Cuptor, bâlciul adună în jurul său întregul oraş copleşit de căldura verii, aşa cum o face mereu tocmai când aşteptarea este mai arzătoare.

Un şir nesfârşit de vagoane colorate intră în târg la orele dimineţii pe sub ferestrele nedeschise încă, urmând a se aşeza pe locul ales în mare taină.

Oare, va fi pe strada 1 Mai, în spatele şcolii numărul doi ? Sau la vechiul loc, pe Republicii, în vale? Cred că se va înălţa în dealul Tâmpeştilor, la obor.. . Ori la marginea mahalalei, pe strada Avram Iancu, lângă rampa cu deşeuri…

Prima seară, este o aşteptare febrilă. Se fac planuri, se sparg puşculiţele din porţelan, se caută bancnote rătăcite prin cărţile de vacanţă ori pe sub cănile întoarse de pe etajere, se dau întâlniri, se îndeasă curele împletite prin găicile blugilor şi se trece cu peria din paie peste bascheţii albi.

Spirala gândurilor este ameţitoare, soarele coboară încet după plopi şi după mansarde, iar prima stea ce începe a pâlpâi în asfinţitul violet, ne arată calea de urmat.

O cheie din turtă dulce ne deschide poarta nevăzută a Bâlciului, care tocmai şi-a aprins luminile. Sute de becuri vopsite stângaci stau atârnate peste tot, într-o veritabilă ţesătură fluorescentă sub care părem  făpturi multicolore, rătăcind gratuit prin zarva nocturnă cu miros de porumb copt în jar.

Dogoarea de peste zi nu s-a risipit bine şi, ca la un semnal, se porneşte urgia: Iujul cel mare a început ameţitoarea călătorie, ridicând spre văzduh scaunele sale din lemn atârnate în lanţuri. Uriaşul candelabru de bal îmbrăcat în sclipiri, şi-a început rotaţia în jurul trunchiului său de baobab,  pictat cu dame frivole şi ornamente bizare, iar  vânzătorul de bilete nu mai face faţă amatorilor de adrenalină, dornici să devină preţ de o seară zburători de ocazie.

În preajmă, se rotesc trăsuri pictate, cai şi zebre din ipsos cu numele pe coapse, maşini pitice cu faruri aprinse şi claxoane răguşite, iar mateloţi de duzină, legaţi la mâini şi la picioare, îşi iau avânt în bărcile albastre pentru a rămâne apoi nemişcaţi cu susul în jos, până când li se golesc buzunarele de  mărunţiş.

,,Valurile Dunării” se unduiesc şi ele pe talazuri de scândură, cu ocupanţi înghesuiţi pe băncile lungi de pe puntea în formă de cerc, rotită de un motor zgomotos. Insensibil la valsul ce răzbate din difuzorul agăţat pe stâlpul din apropiere, mecanicul uscăţiv, îmbrăcat cu un halat peste maioul perforat, tocmai se pregăteşte să  oprească  maşinăria şi să-şi coboare pasagerii ameţiţi.

Colivii din sârmă cu sticleţi adunaţi de prin desişul Dumbrăvii, porumbei îngrămădiţi în cutii din placaj, iepuri cu ochii roşii ce ronţăie cotoare de varză în aşteptarea vreunui cumpărător de ocazie, faetoane rânduite la margine de iarmaroc, din care sar munteni cu pălăriile verzi date peste ceafă, biciclete rezemate de garduri şi motorete într-un picior, landouri împinse de mame minijupiste, cu margarete din plastic prinse în coc, taţi purtând copiii pe umeri în fumul de ,,Snagov”, liceeni cu tricouri înflorate şi blugi evazaţi cu fermoare aplicate în jurul tivului, pungaşi mărunţi puşi pe harţă, tinere rebele şi studenţi emancipaţi, miliţieni în misiune cu şepcile sub braţ şi cu seminţe prin buzunare, ospătari detaşaţi lângă butoiul cu bere, grataragii cu evantaie din carton şi cofetari cu bonete albe ducând pe creştet tăvi imense cu prăjituri ,,Mascote”.

Cu toţii fac deja parte din amalgamul serii mult aşteptate, unii căutând cu privirea vreun loc retras unde să-şi poată savura gogoaşa fierbinte şi uleioasă, iar  alţii, deloc puţini, stând ciorchine în jurul berarilor ce nu mai prididesc să destupe sticle de ,,Balada”, ,,Solca” ori ,,Suceveana”, adunând grămezi de capace zimţate.

Megafoanele şi difuzoarele se întrec în decibeli, revărsând prin pâlniile lor argintii necuprinse genuri muzicale. Dolănescu, Bonney M, dar şi fanfare cu trompetişti şi toboşari de ocazie, se dau în spectacol la concurenţă cu  invitaţii piţigăiate la circul improvizat chiar lângă cazanul uriaş cu porumbi în clocot.

Un copil strigă disperat după ce tocmai a coborât din limuzina de pe podiumul din lemn, iar fetiţa ce urmează a-i lua locul îl priveşte uimită, în timp ce alviţa cleioasă îi cuprinde degetele subţiri, împodobite cu inele din plastic ieftin.

În această lume în care totul se roteşte, viaţa este plină la refuz cu nimicuri efemere dar esenţiale, cu nevoi perisabile şi amintiri trainice.

Vată pe băţ, gogoşi înfuriate, floricele, ciubucuri lipicioase, acadele în formă de cocoşei, bulgări de pop-corn în sirop de trandafiri, mere glazurate, alviţă, nuga, porumb fiert, mici la scobitoare cu mult muştar, Cico la gheaţă, limonadă, bere la ţap şi bere la sticlă, turtă dulce în formă de inimi şi de căluşei, covrigi cu sare şi mac, pahare din lemn cu seminţe de bostan dar şi de răsărită, harbuji în pârg şi căni cu mure.

Fluiere din lemn şi fluiere de arbitru, fluiere cu morişcă în vârf, limba soacrei cu pană color, pălării mexicane, şepci din pai, ochelari cu nas şi mustaţă, ochelari de soare cu lentile din celofan albastru, ocarine din lut în formă de cuc, ciocan pneumatic muzical, pisică armonică, naiuri subţiri ce-ţi crestează colţurile gurii, lunete roz prin care vezi simetrii cromatice în soare; baloane, casete din lemn cu şerpi înţepători, Hopa Mitică, ţestoase din tablă aurie, ce dau afirmativ din cap, ceasuri de mână cu cifre desenate, baloane din săpun, chipuri ceramice de fetiţe îmbujorate, cu basma roşie în buline şi chipuri de băieţi ghiduşi cu scufie verde.

Pistoale cu capse şi pistoale cu ventuză, pistoale cu bile de ping-pong, centuri de şerif şi podoabe de apaşi, măşti de animale, girafe gonflabile, oglinzi ovale cu şnur şi canafi, spice de grâu galbene, roşii şi mov din plastic, trandafiri din hârtie, piepteni din os, cocoşi din ceramică, vederi cu Naarghita, calendare de perete 1976.

Alicele armelor de tir plesnesc mirele, mireasa, vânătorul şi căpriorii din tablă, circul ambulant îşi arată piticii, femeile cu barbă şi înghiţitorii de săbii; în menajeria de sub cort ţipă un vultur pleşuv iar un ponei cafeniu se tăvăleşte prin rumeguş; fotograful cu dioptrii exagerate îţi oferă un loc lângă ursul împăiat, vânzătorul de lozuri îşi agită cercurile din sârmă, iar un negustor de mărunţişuri umblă bizar prin mulţime cu un turn de zece pălării pe cap.

Un balon alungit, ca un zepelin în miniatură, tocmai a scăpat din  mulţime şi acum pluteşte prin  fumul leneş al grătarului cu mititei usturoiaţi, pierzându-se în întuneric peste acoperişurile cu luminatoare rotunde, ce dau spre Strada Mare.

Deasupra tuturor, cerul limpede cu puzderie de aştri, a împrumutat demult luminile caruselelor, iar luna îmi pare acum o gogoaşă imensă, având drept praf selenar pudra de zahăr vanilat risipit dintr-o cutie perforată, pe post de  sită.

Ecoul acelor nopţi de pe covorul de pietriş îl aud şi azi, din depărtare, iar gândul că vagoanele colorate vor pleca în zori, mă întristează  pentru restul verii ce a mai rămas.

ȘTIRI

error: Content is protected !!