Romanii il cinstesc astazi pe Cuviosul Daniil SihastrulReligie

Romanii il cinstesc astazi pe Cuviosul Daniil Sihastrul

Cuv._Daniil_sihastrul-Icoana_pictata_de_parintii_Sfintei_Manastiri_PutnaDupa cum bine ştiţi, în anul mântuirii 1992, la 21-22 iunie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat în mod solemn mai mulţi sfinţi din România printre care şi pe Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul, rânduindu-i zi de prăznuire peste an la 18 decembrie.

Daniil Sihastrul a fost cel care, conform legendei, l-a încurajat pe Ştefan cel Mare să lupte pentru apărarea creştinătăţii şi să construiască lăcaşuri sfinte, printre care şi mănăstirile Putna şi Voroneţ.

Acest sfânt al neamului nostru s-a născut într-o familie de oameni săraci de pe moşia Mănăstirii Sfantul Nicolae din Rădăuţi, la începutul secolului al-XV-lea, primind la botez numele de Dumitru. Încă din pruncie s-a dovedit a fi purtător de Hristos, niciodată nu lipsea de la biserică, iar atunci când avea zece ani, şi a fost dat să înveţe carte în mănăstire, desi foarte tânăr cu vârsta s-a dovedit ”bătrân” cu înţelegerea. În puţină vreme a deprins Ceaslovul şi Psaltirea pe de rost iar după cinci ani de ucenicie tânărul ostaş al lui Hristos s-a făcut călugar primind numele marelui proroc şi împărat David.

Acest tânăr monah iubea postul, tihna şi rugăciunea, zilnic nu gusta nimic până la asfinţitul soarelui, iar uneori postea şi câte 3-5 zile. Nevoindu-se aşa, cuviosul David s-a făcut vas al Sfântului Duh, învrednicindu-se de harul preoţiei, ajungând în scurt timp un vestit duhovnic din părţile de nord ale Moldovei. Apoi, fiind chemat de Duhul Sfânt la viaţa pustnicească, s-a făcut schimonah cu numele de Daniil, înainte de 1450 şi s-a retras în pustie, mai întâi în preajma Mănăstirii Neamţ, pe valea pârâului Secu, apoi pe valea pârâului Putna, într-o mică chilie săpată în piatră tare, iar mai târziu şi-a săpat o chilie în preajma Mănăstirii Voroneţ sub stânca Şoimului.

Pentru nevoinţele lui, Dumnezeu l-a învrednicit de darul lacrimilor, ai mai înaintea vederii, ai vindecării de boli şi izgonirea duhurilor rele. Pentru aceste daruri numele cuviosului se facuse cunoscut în toată ţara Moldovei, iar poporul, de la mic la mare, l-a numărat din tinereţe în ceata sfinţilor. Cei mai mulţi îl numeau Sfântul Daniil Sihastrul cel Bătrân căci era părinte şi povăţuitor al tuturor sihastrilor din nordul Moldovei.

Urmând exemplul vieţii sale, numeroşi călugări iubitori de liniste din chinovie se retrăgeau în pustie cu binecuvântarea Cuviosului Daniil şi deveneau sihaştri şi lucrători sporiţi ai rugăciunii lui Iisus. Astfel, acest mare ascet al Moldovei avea prin mănăstiri şi sate numeroşi fii duhovniceşti, iar prin munţi şi codri avea peste o sută de ucenici sihaştri, care se nevoiau în plăcere de Dumnezeu după sfatul său.

În vara anului 1476, Ştefan cel Mare, pierzând lupta de la Războieni în faţa turcilor, a mers la chilia Sfântului Daniil Sihastrul, bunul său părinte duhovnicesc, pentru a-i cere sfatul: ,,Închina-va ţara la turci sau nu?” Iar sihastrul i-a zis să nu o închine, că războiul este al lui, numai că, după ce va izbândi, să facă o mănăstire acolo aşa cum a făcut şi la Putna şi să dea numele Sfântului Gheorghe. Adunându-şi oastea, Ştefan îi învinge pe turci şi, amintindu-şi de făgăduinţa dată lui Dumnezeu şi Sfântului Daniil Sihastrul, în vara anului 1488 a zdit din temelie, la Mănăstirea Voroneţ, o frumoasă biserică din piatră, închinată Sfântului Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. În anul 1488, odată cu sfinţirea mănăstirii Voroneţ, se coboară în obşte, având peste 80 de ani, şi este numit egumenul mănăstirii. Timp de zece ani Sfântul Daniil a povăţuit obştea Mănăstirii Voroneţ, ca un mare părinte duhovnicesc al calugărilor, al sihaştrilor şi al întregii Moldove.

Plin de tot felul de bunătăţi şi trecând de vârsta de 90 de ani, Sfântul Daniil, marele sihastru al Moldovei, dascălul pustiei şi făcătorul de minuni, si-a dat sufletul în braţele lui Hristos, în anul 1496, şi a fost îngropat în pronaosul bisericii Voroneţ, cum se vede şi astăzi, punând deasupra o piatră cu inscripţia „Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil”. Moaştele Sfântului Daniil odihnesc până azi în Mănăstirea Voroneţ. Numai o parte din ele, şi anume un deget, cu care a arătat lui Ştefan unde să zidească Mănăstirea Putna, este dăruit Mănăstirii Putna de catre egumenul Ghedeon în 1749 şi este făcător de minuni.

Eugen VrajitoruDar viaţa aceea minunată a Cuviosului n-a rămas numai în amintirea ucenicilor lui şi a credincioşilor care l-au cunoscut, ci a rămas în memoria locurilor pe unde a trecut sau a trăit, a rămas şi este şi astăzi în memoria noastră.

Pentru evocarea Sfântului Daniil Sihastrul am scris o carte numită „Pe urmele lui Daniil Sihastrul”, carte în care am povestit viaţa sfântului, faptele şi minunile săvârşite de el, legendele mănăstirilor Putna şi Voroneţ. Am adus în faţa cititorilor cele 20 de poveţe ale sfântului, am făcut o monografie a Mănăstirii Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul de lângă Putna si a schitului Daniil Sihastru din Munţii Sihlei (Neamţ).

Fiind ziua de prăznuire a sfântului nu pot ca în final să nu amintesc de ,,Acatistul Cuviosului Daniil Sihastrul”, chemându-i pe toţi iubitorii lui Hristos să facem pelerinaje în aceste locuri minunate, ca în toiul nopţii să ne rugăm sfântului, spunând toţi într-un glas ,,Precum cerbul doreşte apele curate ale izvoarelor, aşa ai dorit, Sfinte Cuvioase Daniil, apele sfinte ale nevoinţelor sihăstreşti, cântând neâncetat lui Dumnezeu. Aliluia”.

Eugen Vrăjitoru

ȘTIRI

error: Content is protected !!