Revenind în Fălticeni-Mon AmourCultură

Revenind în Fălticeni-Mon Amour

Ieșeanul Grigore Ilisei este o prezență permanentă în viața fălticenenilor. Ne-a dovedit-o prin osmoza cu ”Fălticenii mei” spre care se întoarce cu gândul, cu dorul, cu fapta, cu prezența la evenimențial, cu o constantă a drumului afectivo ‒ cărturăresc. Înnobilează prin prezență activitățile importante, aduce cu sine personalități din lumea academică, cultural-artistică și scriitoricească promovând acest topos mitic fascinant prin luminile spiritului. Și o face cu dezinvoltura și modestia celui ce este amfitrion, dar și cu respectul cuvenit celor ce constituie armătura nobleței spațiului autohton. Efigii despre care vorbește, nu o dată, prin multitudinea canalelor de informație și prin scriitură.

Chipuri pe pânza vremii, Junimea, 2017 ne oferă un spațiu textual în care se perindă aristocrați ai spiritului, universitari, scriitori, colegi de breaslă, actori, pictori, sculptori sau teologi. O lume pe care a perceput-o valoric și pe care o prezintă cu seninătate, fără nostalgii, cu lumina și mulțumirea că a fost nu doar martor, ci participant activ în viața cetății. Dovadă e portretul de pe copertă surprins cu atâta naturalețe de Zamfira Bîrzu. Și încă o dovadă: ”lecția” de admirație constructivă despre care vorbește onorant Mircea A. Diaconu.

”Pe pânza vremii” sunt și ”eboșele”, cum le numește cu modestie, ale câtorva fălticeneni. Nativi sau adoptați. Dintre nativi, Grigore Vasiliu-Birlic, ”vrăjitor al scenei” care a excelat în teatru și film pliindu-se în mod deosebit pe comicul caragielian pe care l-a interpretat magistral. Feciorul micului negustor din preajma bisericii Sfântul Ilie a făcut epocă.  Pare-se că într-un alt timp, nesupus vicisitudinilor, ar fi putut deveni vedetă mondială.

Ion Irimescu, autor al unei opere monumentale păstrate cu respect în clădirea Muzeului, punctul zero al comorii spirituale a urbei, reprezintă în esență cultul pentru frumos din Pantheonul local. Trecerea lui ființială prin veac și peste veac onorează dăruirea sa întru frumos. Perenitatea postumă așijderea onorează. Ca la o Mecă a artei, vizitatorii resimt pulsul frumosului etern. Cu privilegiul de a-l fi cunoscut și de a-i fi fost contemporan, autorul a întreținut prin film documentar sau reportaj, ținuta artistică și morală a unei chintesențe înveșnicind frumosul.

Paul Miron, profesor de romanistică la Universitatea din Freiburg, născut la Giulești în 1926, a copilărit la Fălticeni unde a perceput coloratura umorului evreiesc din târgul a cărei istorie sentimentală o redă alături de autorul acestei cărți. ”Am copilărit la Fălticeni și de aici amintirile cele mai frumoase despre țara mea”. Și împreună de cei doi, nu putem să nu-l amintim și pe maestrul Dan Hatmanu ‒ fălticenean prin adopție ‒ în realizarea tușelor cu oameni și locuri.

Cristinel Aioanei, alias Preasfințitul Timotei, își leagă destinul ecleziastic de întâlnirea binecuvântată a copilului de  odinioară cu Mitropolitul Teoctist la sfințirea Bisericii Fălticenii Vechi. Acolo slujea preotul Ilie Ilisei, tatăl scriitorului. ”Chemarea Providenței” l-a purtat pe calea regală a rugăciunii și a înfăptuirii duhovnicești, dar și pe calea scriiturii, ca monograf al Rădășenilor și al urbei de pe Șomuz. Membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala București, ÎPS episcopul se remarcă prin talent de condeier.

Alături de cei porniți din Fălticeni, se perindă în paginile cărții cei veniți sau adoptați de acest spațiu.

Constantin Ciopraga, spirit academic, universitar, scriitor, personalitate cărturărească de prim rang, a urmat liceul la ”Nicu Gane” reîntorcându-se de câte ori l-a mânat dorul, spre cetatea adolescenței și a primei tinereți. ”Am tras o fugă la Fălticeni, la liceul nostru.” Și Grigore Ilisei și noi toți care l-am revăzut în urbe, am admirat și am învățat în continuare lecția rigorii din ” înțelepciunea și aristocrația spiritului său”. Și i-am sărbătorit tăcut centenarul, personalitatea și postumitatea.

Vasile G. Popa, cărturarul de mare probitate morală, folclorist, memorialist, scriitor, și-a luat seva din ”Fântâni” în preajma Mălurenilor natali. Teolog și profesor iubit de generații, lovit de soartă prin detenție nedreaptă, a avut privilegiul de a-l cunoaște pe Vasile Voiculescu. Un alin în marea zbuciumatului destin. Revenind în viața urbei, s-a dedicat cu bucurie și patos vieții scriitoricești. Cel ce-l descoperise pe Nicolae Labiș, s-a dăruit în continuare preocupărilor literare. Fiul său, dr. Vasile V. Popa își împlinește acum datoria sacră de testamentar: publicarea postumă a operei sale.

Cătălin Ciolca, ”valahul cu suflet de moldovean” s-a atașat de Fălticeni care a devenit ”o patrie a sufletului său”. Cartea Fălticenilor de la A la Z, 2005, ediția a doua 2010, este o carte de referință și ”un op lexicografic”. Ediția a treia care urma să apară, mult mai completă și adusă la zi, n-a mai văzut lumina tiparului. Poate un gest de recunoaștere postumă s-ar impune din partea comunității.

Fălticeni, spațiu matricial cu permanențe și cu un du-te vino. Plecări ce presupun rămâneri în paternul orașului. Grigore Ilisei este o constantă a locului primelor iubiri în care se întoarce cu sacul plin de roade pe care le dedică și le  dăruie  generos oamenilor acestor locuri. Și o face cu naturalețe, limpezime, prospețime și iubire prin dubla sa cetățenie moldavă, fălticeneană și ieșeană ‒ privind spre munții din zarea copilăriei, dar și dincolo de Siretul ce leagă cetatea de suflet cu cetatea afirmării destinului său de slujitor al zidirii întru cuvânt.

O carte vie, o lecție senină, un reținut exercițiu de admirație, și nu singurul, pentru acest topos vibrând creativ întru frumos, pentru care îi mulțumim în acest noiembrie aniversar.

ȘTIRI

error: Content is protected !!