Restituiri: Fălticeni – Jurnal de front (I)Restituiri

Restituiri: Fălticeni – Jurnal de front (I)

biserica adormirea19 iunie 1917 / Astăzi am primit din partea Direcțiunii generale a Sănătății publice ordinul de serviciu cu No. 2454, prin care sunt numit ca chirurg șef al Spitalului militar No. 256 din Fălticeni. Pentru a mă conforma acestui ordin am plecat din Iași cu trenul de 11 seara, în condiții destul de bune, și dimineață la ora 6 am sosit la noua mea destinație.

În această splendidă zi de vară am intrat în acest orășel drăguț, de pe dealul care stăpânește Valea Șomuzului; orășel plin de verdeață, plin de grădini și de arbori, la umbra cărora stau adăpostite casele cochete, parfurmate de mirosul nenumătatelor și variatelor flori ce-ți înveselesc privirea din toate părțile. Ai crede că te afli într’o stațiune climaterică și de vilegiatură. Nu e casă să nu aibă o curte spațioasă, împodobită cu verdeață și cu flori, și câte o grădină cu diferiți pomi roditori; e o splendoare.

Orașul Fălticeni, fiind situat pe un teren accidentat, pe dealul mărginit la sud de Valea Buciumenilor și la nord de Șomuzul Mare, îți oferă priveliști încântătoare, la toate eșirile. În partea dinspre miază-noapte, vezi valea Șomuzului Mare cu prea frumoasa Bucovină, de care ne desparte numai un mic pârâiaș hărăzit să dispară în curând de pe harta țării noastre ca graniță. În această parte a orașului să află modesta locuință, înăbușită într’un noian de vegetație, a mult gustatului nostru scriitor fruntaș Mihail Sadoveanu.

Am întrebat pe mulți de unde vine numele orașului și iată ce am aflat. Numele orașului cel adevărat ar fi Folticeni, iar nu Fălticeni, și foarte mulți chiar și astăzi îl scriu și îl pronunță Folticeni. Să zice că întemeietorul orașului ar fi fost un om cu foale (pântece) mare, un foltic și de aci ș’a luat orașul numele de Folticeni – Fălticeni. 

Stradele sunt curate, pavate cu bolovani mărunți, iar trotoarele cu lespezi mari pătrate de piatră adusă din Galiția, cari le dau o înfățișare plăcută și curată. Pe strada mare, care are pe margini câte un rând de arbori, ca un bulevard, din loc în loc se află câte o bancă de odihnă la umbra unui copac. Între clădirile publice, vrednice de pomenit sunt: Palatul administrativ al județului (Prefectura), în stil național, cu înfățișare măreață; Primăria, construită modern, cu un mic parc alături; Tribunalul, Spitalul Stamate, Banca – Națională, Gimnaziul, câteva școli primare; mai multe biserici, între cari Catedrala, aproape de Primărie, care anunță orașului trecerea timpului din sfert în sfert de oră; etc. Înfățișarea orașului, peste tot, este o mărturie de bună gospodărie.

Spitalul meu, care poartă Nrul 256, este instalat în clădirea gimnaziului în cele mai bune condițiuni de funcționare. El are instalate și prevăzute cu tot confortul 250 de paturi, gata în tot momentul să primească răniți. Acum însă are numai 14 și numărul lor să va mări cu siguranță îndată ce va începe ofensiva, care să așteaptă… Personalul medical să compune de cel ce scrie aceste rânduri, ca șef, ajutat de doi studenți în medicină, și de un număr suficient de infirmieri și infirmiere. La pansamente suntem ajutați de d-rele Eugenia Șerbănescu și Lucia Ionescu. Personalul administrativ este reprezentat prin d. Vasile Ciurea, un distins profesor al gimnaziului de științele fizico-chimice, ajutat de d. Gh. Papadopol, institutor, ca contabil, și de d. V. Mocănescu, ca intendent. Întreaga clădire este ocupată de spital, afară de o mică parte, în care se află instalat muzeul regional, fundat de d. prof. Ciurea și despre care voiu vorbi mai departe. Spitalul meu este destinat pentru cazurile de chirurgie mare, ca și spitalul Stamate, condus de distinsul medic francez, locotenent Dr. Peyre; pe lângă aceste mai sunt două spitale pentru chirurgie mică și câteva spitale pentru boale interne, între cari unul la marginea orașului, de boale molipsitoare (contagioase), instalat în Școala Normală.

Sunt în gazdă în frumoasa și vasta locuință a d-lui Dr. Gabriel Tatos, mobilizat pe front. Aci să mai află în aceleași condițiuni de găzduire și d. Dr. Louis Peyre, precum și doi ofițeri aviatori ruși.

Prefect al județului Suceava este d. Colonel în rezervă Const. Gr. Sturza, mare proprietar, om activ, cu multă bunăvoință, amabil cu toată lumea și de o cinste bine apreciată. Primarul orașului să numește Octav Lovinescu, avocat, fiul venerabilului Vasile Lovinescu, fost profesor și mult timp director al gimnaziului, acum senator. Domnul Lovinescu, vrednicul primar, conduce cu multă râvnă și pricepere gospodăria orașului. Frumosul palat al Primăriei fiind ocupat de un spital rusesc, d-sa a mutat serviciile Primăriei în casele sale proprii rezervându-și pentru familie numai trei camere mici. Pentru activitatea desfășurată, amabilitatea și cinsta sa, d. Lovinescu să bucură de o deosebită stimă și considerație din partea orășenilor.

Pagini din jurnalul Dr. Vasile Bianu (Însemnări din Răsboiul României Mari – lucrarare publicată în 1926), chirurg șef al Spitalului Militar din Fălticeni, iunie 1917 –  mai 1918 

Rubrică realizată pentru Cronica de Fălticeni de Alex Săvescu

ȘTIRI

error: Content is protected !!