profesorii_de_fericire

Pe lumea aceasta sunt profesori și profesori. Dați-mi voie să vă vorbesc, astăzi, despre un alt gen de dascăli. Nu merg la catedră, nu pun note, nu iau salariu. Idealiști, iubitori de frumos, voluntari și mai ales nebuni după arta asezonării culorilor.

Ei sunt Profesorii de Fericire. Îmi place foarte mult cum sună!

Oameni de-ai noștri, din pământ fălticenean, de dragul artei, al copiilor, vor să facă lucrurile altfel. Nimic nu mă bucură mai mult decât ideea că, la noi, încet și sigur, orizontul cultural se extinde. Vreau doar să vă spun, în cele ce urmează, că avem deja, în târgul mic al Fălticenilor, un nou proiect cu amprentă cultural-educațională.

Profesorii de Fericire îmi lasă impresia că vor să aprindă o flacără acolo unde, acum, este întuneric și rece. Vorbim despre pictură și realitatea redată, în imagini vizuale, prin ochi de copil. Nu trebuie să fii profesionist sau consacrat al domeniului ca să miști lucrurile, ci doar să ai o idee și o intenție bună.

Atragerea copiilor spre pictură, conectarea la universul cromatic, exteriorizarea unor sentimente prin culoare, însușirea de a fi creativ și sentimentul de a întemeia ceva cu mânuțele care stau, poate, mai tot timpul pe taste sau pe ecranul tactil, sunt câteva din aspectele pe care eu le văd pozitive în acest demers.

Descoperirea vocației și valorizarea prin spiritualitate, artă, cultură și educație, fie ea și cromatică, este pasul spre succesul în formarea caracterului corect pentru copiii noștri.

Am uitat să vă spun un lucru important: Profesorii de Fericire și pictorașii lor lucrează în Atelierul de Vise. Farmecul acestui proiect este faptul că micuții artiști plastici învață că obiecte banale, ce prind culoare prin tehnici noi de pictat, pot deveni atractive. La bază, copiii fac lucrurile altfel decât la școală, pentru că nu doar pătrund ceva mai adânc în pictură, ci socializează, creează, conturează și definesc forme într-un decor diferit. Adică într-un muzeu, unde ne oxigenăm cu artă și cultură. Un mediu perfect pentru debutul acestor pictori cu noblețe sufletească.

Proiectul dascălilor fălticeneni puși pe fapte frumoase caută să descopere potențialul copiilor și polarizarea atenției acestora spre o lume ce oferă vaste posibilități de exprimare. Din păcate, pe cât de frumoasă este pictura, pe atât de palidă este la Fălticeni. Culmea, avem pictori de-ai locului cu care ne mândrim, Aurel Băeșu, Anton Costîn, Dimitrie Hîrlescu, Ștefan Șoldănescu, Teodor Tatos și Gabrel Baban, dar cu toate astea…mare lucru nu se întâmplă.

Pentru a-și duce planul la capăt, dascălii voluntari și-au făcut încălzirea cu ”Micul Prinț” și apoi au trecut la ”Atelierul de Vise”. Aici au acces și tinerii și adulții, așa că n-ar strica să încercăm, să ne aducem aminte de orele de desen când pensonul și acuarela treceau nevinovat peste foi imaculate.

Și pentru că îmi place să descos oamenii, l-am provocat pe unul din Profesorii de Fericire la un scurt interviu din care am aflat următoarele:

R.H: Ce este Atelierul de Vise? Cui se adresează?
P.F: Atelierul de Vise face parte dintr-un proiect mai mare „Atelierul de Fericire”, care își propune să dezvolte creativitatea și imaginația copiilor, prin activități de calitate, în care copilul să se simtă confortabil, să socializeze cu alți copii, să înțeleagă prin acțiunile pe care le face, care îi sunt calitățile și să-și descopere abilitățile practice. Apoi ateliere pentru tineri (de bijuterie contemporană, scenografie, linogravură și imprimerie, pictură pe diferite suporturi) dar și activități în care se pot implica ca voluntari, lucru ce le conferă sentimentul de utilitate și apartenență. Nu în ultimul rând, pentru adulți, arta ca formă de terapie, pictura pe apă (arta Erbu) și alte tehnici. Se are în vedere și promovarea muzeelor din Fălticeni. Oamenii s-au obișnuit să considere muzeele, locuri inerte, în care nu se întâmplă nimic, de unde și expresia „ca la muzeu”. Fals și ridicol. Principala funcție a muzeului este cea educativă, care se realizează prin valorificarea patrimoniului pe care îl dețin.

R.H: ”Profesorii de Fericire” este un proiect în cadrul unui alt proiect sau o simplă denumire generică?
P.F: Va fi o fundație non-profit, cu principala temă: arta și exprimarea prin artă, promovarea muzeelor și folosirea spațiilor din muzee care nu sunt valorificate.

R.H: Ce se întâmplă cu lucrările care le fac copiii?
P.F: Lucrările le rămân lor, dar vor fi și prezentări, expoziții, concursuri.

R.H: Cum le este răsplătită munca?
P.F: Răsplata este activitatea în sine, dar, în funcție de sponsori și oamenii care se vor implica, pot fi și premii, burse.

R.H: La ce ecouri vă așteptați?
P.F: Responsabilizarea părinților și schimbarea mentalității.

R.H: Profesorii de Fericire își propun…?
P.F: Își propun să schimbe ceva. Să schimbe mentalitatea oamenilor, să implementeze noțiunea de voluntariat, să schimbe inerția în care sunt prinși copiii în mediul școlar, să sprijine tinerii pentru a deveni adulți stabili și echilibrați, toate acestea prin apropierea efectivă de patrimoniul, de o uriașă valoare, pe care îl dețin muzeele din Fălticeni.

Cam atât despre Profesorii de Fericire. Pe numelor lor Anca, Mihaela și Oana. Vă las pe voi să descoperiți restul.

Rudy H.

ȘTIRI

error: Content is protected !!